Lumea de după sfârşitul lumii

  •  
  •  
  •  
  •  

În dimineaţa de după sfârşitul lumii, cafeaua are acelaşi gust. Pe braţul drept al canapelei am regăsit romanul pe care l-am început înainte de sfârşitul lumii, iar apa cu care m-am spălat pe faţă mi s-a părut la fel de… apă ca ieri. Semn al trecerii timpului, mi-a crescut puţin barba. Asta înseamnă şi că oglinda şi ochii mei funcţionează după aceleaşi principii. Sunt la fel de frumos, deştept şi modest ca şi înainte de sfârşitul lumii. Totuşi, dacă prezicerea lui Harold Camping s-a împlinit, am două variante: ori sunt acum printre cei aleşi, cei care au ţinut permanent candela aprinsă, şi-atunci în momentul ăsta sunt în rai sau măcar în drum spre. Ori sunt printre cei condamnaţi la flacăra veşnică şi atunci lumea asta de după sfârşit înseamnă o cană de cafea consumată pe jumătate şi cartea Tatianei Dragomir cu semnul aşteptând pe la treisferturi. În iadul pe care-l simt conform celei de-a doua variante e cald – cică vor fi aproape 30 de grade azi – există TV, claxoane, sirene şi vecini care aruncă gunoiul.

Aparent, după sfârşitul lumii prezis de Camping, sunt la fel de bine adaptat atât la rai, cât şi la iad. Pentru că, dacă sfârşitul lumii într-adevăr s-a produs, iar eu am fost ales în tabăra celor buni, atunci raiul înseamnă deşteptarea într-o zi de duminică, porţia de cafea şi o carte în aşteptare.

Diferenţe între rai şi iad? N-am cum să spun… Dacă sunt în rai, n-am de unde şti cum e iadul şi viceversa. Fac doar presupuneri. Dar dacă Harold Camping a păcălit şi a băgat în sperieţi o lume întreagă, iar eu acum nu sunt nici în rai, nici în iad, ci în aceeaşi lume ca şi ieri şi alaltăieri, atunci aş vrea să ştiu cu ce e mai puţin terorist manipulantul ăsta, care şi-a expus teoria prin orice colţişor din lume, decât Osama, cel atât de grabnic aruncat în mare. Apropo, ce noroc pe Osama că n-a mai prins sfârşitul lumii.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *