Un pic de Haruki Murakami

  •  
  •  
  •  
  •  

M-am urcat în Maserati şi m-am dus în Akasaka să o iau. Când a văzut maşina, Yuki s-a încruntat.

– Ce-i cu maşina asta?

– Stai liniştită, n-am furat-o. Mi-am aruncat maşina într-un izvor fermecat şi a apărut duhul apei, care semăna cu Isabelle Adjani. M-a întrebat „Ce ai aruncat în apă, un Maserati de aur sau un BMW de argint?” I-am spus că era doar un Subaru vechi de aramă. Şi atunci…

Fragmentul este din Dans dans dans. Cam aşa arată “duhul apei”:

Foto de aici.

Citeşte şi:

6 comentarii la „Un pic de Haruki Murakami”

  1. Doua recomandari dacati iti place de tipu asta cu ochi migdalati: “La sud de granita, la vest de soare” si o carte foarte interesanta si motivationala: “Autoportret al scriitorului ca alergator de cursa lunga”. Ultima o super recomand 🙂

    Dans, dans, dans nu am citit-o desi o am 🙂

    1. @Bianca
      Am citit “Autoportretul”… Prima mentionata de tine, nu. Si daca ar fi sa ma gandesc la toate pe care le-am citit de Haruki, nu este una singura pe care sa nu o recomand. A devenit unul dintre autorii mei preferati si sper sa duc pana la capat provocarea de a-i citi toate cartile.
      Iti recomand si filmul “Norwegian Wood”, in caz ca nu l-ai vazut.

  2. Mi-a plăcut foarte mult Dans, dans, dans, dar în top rămâne Pădurea norvegiană şi de ceva timp mă tot gândesc să văd filmul, dar m-am temut să nu mă dezamăgească…dacă zici că e de văzut, atunci mă voi încumeta 🙂
    Şi la sud de graniţă, la vest de soare e foarte faină 🙂

    1. @Rontziki
      Pai filmul mi-a placut, dar parca nu chiar atat de mult ca romanul. Are un aer special, chiar daca pierde ceva din umorul cartii (iti amintesti, cred, fazele de la inceput, cu studentia, colegul de camera etc. Ei bine, alea nu prea sunt in film).
      E pe lista si cartea mentionata de tine, recomandata aici si de Bianca. Am facut o mica pauza pt Ileana Vulpescu, dar trec imediat la “Iubita mea, Sputnik”.

  3. Buna !
    Am citit cam tot ce a aparut la noi de Haruki Murakami, la recomandarea unei prietene. De la prima carte citita, care a fost “Padurea Norvegiana” am devorat, literalmente, tot ce am gasit de Murakami, vrajita de atmosfera creata de el in fiecare roman. Mi-e greu sa fac un top al cartilor lor, intrucat imi sunt dragi toate, dar risc totusi: asadar, pe locul 1 as plasa “1Q84”, gratie complexitatii povestii, metaforelor si atmosferei (aproape palpabile) de irealitate, pe locul 2 “Cronica Pasarii-arc”, care m-a marcat prin referintele istorice si, de ce nu, prin acel accent de cruzime, care, aproape, ca m-a paralizat la momentul lecturii. Locul 3 si-l disputa, la egalitate “Dans, dans,dans” si “Padurea Norvegiana”, care, mie, imi par, cumva, asemenatoare ca si cadenta interioara a povestii. Imi plac, deopotriva, “Kafka pe malul mării”, “În căutarea oii fantastice”, “La sud de graniță, la vest de soare”, “La capătul lumii și în țara aspră a minunilor”, “Tsukuru Tazaki cel fara de culoare și anii săi de pelerinaj”, dar am o mentiune speciala pentru “Iubita mea, Sputnik” a carei forta de a evoca singuritatea in care ne nastem si, de fapt, murim fiecare, m-a coplesit.

    1. Frumoasă trecere în revistă. Mie Murakami mi-a plăcut într-o perioadă, dar nu am mai citit nimic de el de câţiva ani. Nu ştiu de ce. Mi-a plăcut foarte mult, apoi parcă l-am uitat. Şi eu mă mir de relaţia asta cu el. Poate mă întorc la el…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *