Cum se iubesc doi occidentali în Afganistan

Adam Kellas este un ziarist britanic dezamăgit atât de viaţa sa profesională, cât şi de eşecurile în dragoste. De asta, acceptă imediat propunerea de a fi corespondent de război în Afganistan. Plecarea sa este un fel de revoltă împotriva unui sistem (în primul rând literar) de a promova nonvaloarea şi comercialul. Practic, Kellas vrea să găsească „la bază”, într-o ţară în care „betonul era ciuruit de vărsatul de vânt al timpului”, liniştea omului matur care are certitudinea unor aspiraţii şi ştie cum să ajungă la ele. Încercările sale literare au eşuat, crede Kellas, tocmai din cauză că nu a ştiut să scrie despre ce se caută, iar, paradoxal, îndrăgostirile s-au dus de râpă pentru că a căutat facilul. În Afganistan, el descoperă un mediu în care „era aproape imposibil să faci deosebirea între fidelitatea faţă de o cauză şi sminteală. Dacă voiai să fii virtuos, trebuia să accepţi faptul că virtutea avea să se arate strâmbă”. Colac peste pupăză, se îndrăgosteşte de o ziaristă americană. Astrid se dovedeşte alcoolică, dar asta nu e o problemă pentru ca legătura lor să fie la fel de aprinsă ca focurile ce se văd noaptea pe cerul atacat al Afganistanului. El se întoarce la Londra, iar ea rămâne în zona de conflict, pentru ca, peste vreun an, un mail să-l invite pe Kellas la reşedinţa ei din State. E de un umor clasic englezesc scena în care Kellas află că mailul respectiv fusese doar un virus, numai că el nu apucase să-şi verifice inboxul ca să vadă şi mesajul de anulare. Până la urmă, Afganistanul revine în viaţa celor doi, care descoperă ţara aceea aflată în convulsii drept singurul loc din lume în care se simt într-adevăr bine.

O scriitură bună, cred eu, cu ceva din Updike şi Ford. O carte care merită şi un scriitor de urmărit, dar cu alte impresii despre el o să vin după ce o să citesc primul lui roman, „Un gest de iubire”, bestseller internaţional pe care-l aveam în bibliotecă, dar ezitam să-l iau la pas din cauza titlului care mi se pare de demoazele. Ce să mai zic de romanul la care sunt acum, „Iubirile croitoresei”, şi ăsta vândut foarte bine? Kellas sigur ar mai pleca o dată în Afganistan dacă ar vedea ce titluri au succes.

James Meek, „Începem coborârea”, Humanitas fiction, Raftul Denisei, 2011

Citeşte şi:

0 comentarii la „Cum se iubesc doi occidentali în Afganistan”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *