O femeie puternică – despre „Iubirile croitoresei” de María Dueñas

  •  
  •  
  •  
  •  

Sira Quiroga este o croitoreasă din Madridul de dinaintea Războiului Civil, un fel de Cenuşăreasă care-şi trăieşte viaţa ca un schior de slalom uriaş. I-am înlocuit iubiţii cu nişte fanioane basculante şi i-am citit povestea ca pe o cursă către finiş. Frumos a fost că sosirea, cum ar veni sfârşitul romanului, a însemnat un zâmbet de împlinire, fie el şi previzibil. Altfel, am lecturat cu interes romanul Maríei Dueñas, dar cu un interes conex intrigii amoroase.

Marele avantaj al cărţii este faptul că nu se opreşte la relaţiile croitoresei, ci trece şi pe alte planuri, detaliază cadrul istoric (anii dinaintea Războiului Civil din Spania până spre perioada ’40-’44) şi insistă pe schimbarea oraşului, şi chiar a continentului în care se desfăşoară acţiunea.

Astfel, după ce îl părăseşte pe Ignacio (dragoste adolescentină), Sira fuge cu Ramiro (deh, bărbat cu experienţă) în Protectoratorul Spaniol din Maroc. O scurtă perioadă, dragostea se îmbracă în haine scumpe, după care Ramiro o părăseşte pe Sira, luându-i şi toţi banii pe care-i primise de la tatăl ei, un industriaş foarte bogat. Fiică de croitoreasă, crescută doar de mamă, Sira slalomează apoi prin tot felul de întâmplări care o pun în relaţie cu o contrabandistă, dar şi cu serviciul secret britanic. Personalitatea ei puternică o ajută să iasă cu bine din orice încurcătură, ba chiar o impune în cercuri mult mai cu pretenţii decât cel al mahalalei madrilene, din care provine. Din Maroc, unde îl cunoaşte inclusiv pe Jean Luis Beigbeder, ministru de externe sub generalul Franco, revine la Madrid, după care merge într-o misiune ca agent britanic la Lisabona.

„Câteva clipe mai târziu, din prezenţa lui reală şi apropiată nu au mai rămas decât urma unui sărut uşor pe păr, imaginea spatelui său şi zgomotul dureros al uşii închise după el.” Asta ar putea fi o frază din Sandra Brown, dar nu e. „Iubirile croitoresei” e plină de aşa ceva, iar dacă nu poţi să treci peste astfel de formulări, cele 600 de pagini pot reprezenta un chin. Am reuşit să ignor astfel de pasaje urmărind atât construcţia frazelor şi ritmul naraţiunii (excelente după cunoştinţele mele), cât şi detaliile istorice. Mi s-a părut ingenioasă metoda prin care spioana Sira Quiroga îşi nota mesajele: pe tipare de croitorie, cu literele codate în limbajul Morse.

Parfumul cărţii aduce a ceva din clasicul „Casablanca”, cu iz de mister din alt spaniol contemporan celebru, Ruiz Zafón. Şi cred că acest roman mai este de citit şi pentru că înseamnă debutul în proză al unei profesoare universitare din Murcia. O femeie puternică această María Dueñas (46 de ani). Sau Sira Quiroga. Nici nu mai ştiu. Când am văzut un interviu cu scriitoarea, unul ţinut foarte inspirat în faţa unui paravan-cuier plin de haine, am crezut că o urmăresc pe Sira.

María Dueñas, „Iubirile croitoresei”, Editura Polirom, 2011

Cartea este disponibilă pe libris.ro.

Citeşte şi:

0 comentarii la „O femeie puternică – despre „Iubirile croitoresei” de María Dueñas”

  1. am citit si eu cartea, usor de citit, relaxanta …a doua oara n-as mai face-o…chestie de gusturi….am o intrebare: a existat cu adevarat aceasta Sira Quiroga?

    1. @roberts
      Da, nici eu nu as reciti-o. Nu stiu sigur daca existat sau nu in realitate Sira, dar nu cred. Cartea este fictiune cu radacini in realitate. Pe la Dan Brown am mai vazut asta, dar nu stiu cat de buna e comparatia si nu stiu de ce-mi tot vine in minte Dan Brown cand vorbesc de cartea asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *