O carte bunicică, dar fără pompă

Jean Mattern lucrează la Gallimard. Asta trebuie că îl ajută în autopromovare. Cred că niciun editor din afara Franţei nu poate rămâne indiferent la un astfel de mijlocitor.

Mattern a debutat la Polirom cu „Băile Király” (2008), tradus chiar de Silviu Lupescu (directorul general al Editurii Polirom), a venit în România şi-apoi a scris al doilea său roman, cu sevă românească, aşa cum promisese. “Lapte şi miere” e cronica unui bătrân, aflat pe patul de moarte, un bătrân care-şi aminteşte plecarea din Banat înainte de sosirea ruşilor (Al Doilea Război Mondial), despărţirea de cel mai bun prieten, Ştefan Drăgan (excelent violoncelist), îndrăgostirea de Zsuzsanna (originară din Budapesta, la fel ca mama scriitorului) şi drama pierderii unui copil, conjugată cu senzaţia de pustiu din căsnicie.

Sunt confuz după romanul ăsta. Fără să fi citit „Băile Király”, îmi vine să-l cert pe Jean Mattern. Am impresia că a ţinut în mână un bloc de marmură, a avut instrumentele şi ideile necesare, dar pe la jumătatea muncii s-a apucat de băutură. Şi băutura nu l-a ajutat la rime. Ceva scârţâie. Nu a insistat pe nişte direcţii extraordinare. Căsnicia bătrânului suferă din momentul pierderii acelui copil, al treilea al familiei. Dincolo de semnificaţia asta primară, nu mai există nimic. Se insistă pe exil, pe căutarea acelui tărâm al laptelui şi al mierii, de parcă titlul ar fi fost dat înainte de scrierea cărţii, se menţionează că, odată cu pierderea copilului, tărâmul laptelui şi al mierii se evaporă, şi de-aici drama, dar drama nu este exploatată. Structural, e plăcută împletirea dintre momentele naraţiunii şi alternarea timpurilor, dar refuz să cred că pentru Jean Mattern, angajatul Gallimard, stilistica a fost singura miză a romanului. Nu vreau să se creadă că în rest totul e ratat, dar parcă mă aşteptam la mai mult. Ori, finalul, patetic, mi s-a părut scris de cineva stresat de termenul de predare.

„Ideea că voi muri fără pompă mă întristează”, zice bătrânul. Cam aşa şi cu cartea. E bunicică, dar fără pompă. Şi, dacă e să vorbim de Banat, mai atractiv mi se pare Cătălin Dorian Florescu. Dar el nu lucrează la Gallimard şi nici nu e tradus acolo.

Jean Mattern, „Lapte şi miere”, Polirom, 2011 (autor invitat la „Festivalul Internaţional de Literatură”, ediţia a patra, 7-9 decembrie 2011, Bucureşti)

Citeşte şi:

0 comentarii la „O carte bunicică, dar fără pompă”

  1. Eu am citit Băile Kiraly şi de atunci m-am jurat că nu mai pun mîna pe nimic scris de Mattern. La fel cum ai spus, mi s-a părut că ar fi avut mare potenţial la început, dar devine într-atît de amar după jumătate, aşa încît cartea se transformă într-o enumerare continuă a regretelor unui om. Şi atît. N-aş mai citi-o niciodată, nu mi-aş mai face una ca asta, nici măcar cu cele 100 de pagini pe care le are. 🙂 Asta-i părerea mea.

    1. @Bibliophile
      Eu l-am vazut pe lista FILB si, cum am de gand sa fiu prezent, mi-am zis sa vad cum scrie. Am citit carti mai proaste, destule chiar, dar in asta am avut senzatia talentului risipit. Mi se pare ca are un potential imens, dar nu stie sa-l puna in valoare. Nu ca as sti eu 🙂 dar, ca simplu cititor, am constatat ca Mattern, desi avea resurse, a abandonat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *