Bilanţ 2011

  •  
  •  
  •  
  •  

A fost un an extraordinar din mai multe puncte de vedere. A fost anul în care am cunoscut o doamnă, aşa cum puţine mai sunt astăzi: Antoaneta Ralian. M-am simţit cu adevărat privilegiat să o ascult şi să stau în fotoliul din camera sa de lucru, printre sute de cărţi, având în spate televizorul său pornit pe Mezzo şi privirea căscată la tot ce mişca în acel aer fermecat. Din prima parte a anului, îmi amintesc cu multă plăcere de discuţia-interviu cu Octavian Bellu, un antrenor unic în România, a cărui cultură generală m-a impresionat. Apoi, spre sfârşitul anului, Paul Cernat a acceptat să stăm de vorbă la o bere într-un supermarket şi, de-acolo, să iasă un interviu apreciat, în care criticul literar s-a dezbrăcat de costumul de şoarece de bibliotecă şi a vorbit chiar şi despre ce anume face atunci când nu citeşte. Au mai fost câteva interviuri în 2011, cu nimic mai prejos decât cele menţionate, iar lista lor, pe care o puteţi consulta în pagina „interviurile mele” confirmă faptul că anul care se încheie peste câteva ore a fost deosebit din acest punct de vedere.

În privinţa lecturilor, încă mai sunt dator cu două prezentări pentru „Viaţa lui Kostas Venetis” şi „Îngerul încălecat”, cărţi care m-au însoţit înspre sfârşitul anului şi care mi-au confirmat faptul că 2011 reprezintă un reper pentru literatura română de după 89. Poate ziceţi că sunt vorbe mari, dar eu am citit cel puţin patru cărţi scrise de autori români care nu m-au dezamăgit deloc (în afară de cele două amintite anterior, aş mai pune aici „Matei Brunul” şi „Rădăcina de bucsau” – chiar dacă ultima e din 2010).

N-am numărat cărţile citite, poate şi din cauză că nu pe toate le-am prezentat aici, dar am mai reţinut şi faptul că l-am descoperit pe Haruki Murakami (mulţumesc, Tanţa). În cazul lui, mi-e uşor să număr, că sunt toate pe un raft: şapte cărţi (still counting).

2011 a fost şi anul în care am trecut la e-book reader. Nu în totalitate, totuşi. Parfumul cărţii tipărite nu poate fi înlocuit. Şi dacă ar fi să mai menţionez un singur lucru, aş spune că am demarat un proiect personal foarte important, un proiect de suflet, despre care veţi afla la timpul potrivit (sper în 2012).

În prima parte a lui 2012, îmi doresc să realizez cel puţin două interviuri pe care le vizez de mai multă vreme. Criticul literar Daniel Cristea-Enache şi scriitorul Filip Florian. De asemenea, îmi propun să sparg multe din cărămizile lui Dostoievski. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu cel puţin la fel de multă sănătate ca în 2011, o să reuşesc.

Vă doresc un 2012 plin de lecturi frumoase!

Citeşte şi:

8 comentarii la „Bilanţ 2011”

    1. @Bibliophile
      Multumesc! Am uitat sa mentionez ca 2011 a fost si anul in care am cunoscut multi cititori pasionati printre care si pe tine, Cristina (chiar daca numai prin intermediul blogului). Numai bine si pentru tine in 2012!

    1. @dragos c
      Mersi! Pai, am un gol mare in ce-l priveste pe Dostoievski si cum citesc destule “nimicuri” m-am gandit ca nu am cum sa pierd vremea cautand cat mai multe carti de-ale rusului. Oricum, parca nimeni nu analizeaza omul la fel de bine. Si asta ma intereeseaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *