Dac-aş fi fost Ovidiu Ioaniţoaia

Aş fi vrut să mă gândesc dacă nu cumva este nepotrivit să le povestesc tuturor cum au decurs cele 15 minute ale vizitei mele în salonul de spital în care este internat Mircea Lucescu. Aş fi vrut să iau mai în serios faptul că-l cunosc de zeci de ani pe omul ăsta suferind şi nu se cade, din prietenia care ne leagă, să spun lumii cum l-am găsit după accident.

Mi-ar fi plăcut să fiu mai mult om şi mai puţin ziarist, să pun în balanţă cu mintea mea de vârstnic dacă se cade să redau întocmai vorbele lui Mircea. Poate aş fi evitat în felul ăsta potopul de ironii care cade asupra prietenului meu, după ce eu, ziaristul, l-am citat acuzându-l pe vatman.

Aş fi vrut să realizez că, dacă Mircea n-ar fi întors maşina într-un loc interzis, nimic rău nu s-ar fi întâmplat.

Totuşi, nu sunt Ovidiu Ioaniţoaia şi nici directorul unui ziar care trebuie să se vândă. Dar dacă aş fi fost, cred că mi-ar fi părut rău astăzi că am scris acel articol. Măcar pentru faptul că imaginea prietenului meu are de suferit.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Dac-aş fi fost Ovidiu Ioaniţoaia”

  1. Dupa o situatie in care imaginea unui amic fotbalist a avut de suferit, fara ca numele meu sa fie implicat direct (in sensul ca n-am semnat eu articolul cu pricina; eu doar il rugasem sa raspunda la cateva intrebari ce au stat la baza articolului, redactorul semnatar preferand sa scoata din context unele vorbe ale fotbalistului doar pentru a face totul sa sune mult mai interesant), m-am retras definitiv si irevocabil din presa sportiva. Nu dau nici numele fotbalistului, nici al ziarului si nici al redactorului, din simplul motiv ca nici aceste “personaje” nu mai sunt ce au fost :). Pacat, totusi, ca lumea e condusa de… “oamenii mici” (vorba lui Murakami).

      1. Inceputul e promitator! Abia ieri mi-a sosit prin Posta. Oricum, nu cred ca are cum sa ma dezamageasca vreodata Haruki Murakami.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *