Cu inima smulsă din piept

Europa secolului XIV. De o parte, Portugalia, de cealaltă, Castilia. Un conflict de generaţii trebuie potolit de regele Afonso al IV-lea al Portugaliei, respectiv de Afonso al XI-lea al Castiliei, poreclit Smintitul, pentru că în copilărie fusese surprins vorbind cu cadavrul unei veveriţe. Din Castilia, soseşte la reşedinţa regelui portughez Constancia de Penafiel, o umbră de femeie, menită să-i fie soţie prinţului moştenitor, Pedro. Numai că prinţul are alte gusturi şi dispreţuieşte căsătoriile puse la punct din interes politic. De aceea, prea puţin îl interesează care ar putea fi consecinţele unui refuz. Nu se gândeşte că Portugalia şi Castilia sunt ameninţate de marinizi – fapt pentru care cele două vecine ar trebui să se înţeleagă mai bine şi nicidecum să perpetueze duşmănia – , de aceea acceptă căsătoria cu Constancia doar cu gândul la tronul Portugaliei. Chiar la cununie, o sărută pe gât, în văzul tuturor, pe Inès de Castro, domnişoara de companie a Constanciei.

Treptat, relaţia dintre Pedro şi Inès se amplifică, iar Constancia n-are ce să facă decât să-şi împlinească destinul, adică să-i ofere lui Pedro un moştenitor şi apoi să moară. Regele, tatăl lui Pedro, se răzbună pe firea rebelă a fiului său şi, din dorinţa de a păstra aparenţele în faţa aliaţilor din Castilia intrigaţi de felul în care fusese dezonorată Constancia, ordonă ca Inès să fie ucisă. Aşa se şi întâmplă, iar bietei femei i se taie capul şi i se smulge inima. De aici, între Pedro şi tatăl său începe lupta pentru tron, care, odată încheiată cu victoria tatălui, se prelungeşte cu vechiul conflict regional.

Acesta este, până la un punct, subiectul dezvoltat de Radu Paraschivescu. Un alt scriitor faţă de cel din „Balul fantomelor” sau „Ghidul nesimţitului”, documentat până la enervare (cam multe nume, locuri, date istorice), dar la fel de savuros în combinaţia umor-lexic. Recunosc, romanul m-a surprins plăcut. Mă aşteptam la ceva mai lipsit de substanţă, poate şi pentru că, din 2008, când a apărut prima sa ediţie, volumul n-a produs cine ştie ce cronici. „Cu inima smulsă din piept” are mirosul altei epoci, îţi stârneşte imaginaţia, te distrează, dar te şi îngrozeşte la citirea metodelor de tortură. Titlul face trimitere şi la o figură de stil utilizată de îndrăgostiţi, dar şi la modul propriu în care Pedro îşi duce la îndeplinire planul de răzbunare.

Regina Beatriz se dădu jos din pat, iar umbra ei se furişă pe perete ca un hoţ pătruns în hambarul cu grâne.

Radu Paraschivescu, Cu inima smulsă din piept, Editura Humanitas, 2010 (ediţia a II-a)

Citeşte şi:

0 thoughts on “Cu inima smulsă din piept”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *