“Ideea mea este aceea de a fi lăsat în pace”

  •  
  •  
  •  
  •  

Romanul trecerii de la copilărie la jocurile serioase şi absurde ale celor mari. Adolescentul, fiul nelegitim al lui Makar Ivanîci Dolgoruki, evoluează de la credinţa în viaţa bazată pe iubire, generozitate şi cinste, la evidenţa faptului că totul este necinstit, insolent şi mârşav. Se îndrăgosteşte de cine n-ar trebui, vrea să se simtă important, este ezitant şi condus de o pasiune vie pentru viaţă, pentru o idee. Ideea lui, scoasă în evidenţă în mai multe locuri, înseamnă singurătateaNu, nu-mi e dat să trăiesc între oameni; chiar şi azi sunt convins de asta; o spun pentru patruzeci de ani de-acum înainte. Ideea mea îmi este ungherul. În altă parte zice: ideea mea este aceea de a fi lăsat în pace. Sau: Ideea mea este să devin un Rotschild, să fiu tot atât de bogat ca Rotschild; nu pur şi simplu bogat, ci exact ca Rotschild. Şi mai clar: Nu am nevoie de bani sau, mai exact, nu banii îmi trebuie mie; şi nici măcar de putere; am nevoie doar de ceea ce se poate dobândi prin putere şi de ceea ce se poate dobândi doar prin putere: adică de conştiinţa calmă şi însingurată a propriei puteri! Iată cea mai completă definiţie a libertăţii pe care o caută lumea atâta! Libertate!

Lupta pentru această idee nu e deloc simplă. Mai ales că, nicio surpriză, femeile îşi iau partea leului. Foarte interesant misoginismul lui Dostoievski. Câteva exemple: 1. Despre femei nu ştiu nimic şi nici nu vreau să ştiu, pentru că toată viaţa am să scuip pe ştiinţa asta, mi-am dat cuvântul; 2. Femeia rusă nu e niciodată femeie; 3. Puteam să te înţelepţesc de pe-atunci pe tine, soţia mea, chiar şi cu varga; 4. Omul e o maşină atât de complicată, încât uneori nu mai înţelegi nimic, cu atât mai mult când acest om este o femeie.

Mi-a plăcut cum se developa realitatea privită prin ochii personajului principal. Neştiutor şi avântat la început, avea impresia că orice este posibil, numai că treptat şi-a dat seama că imaginea pe care o avea nu era decât o aparenţă. Cortină după cortină, adevăr după adevăr, realitatea s-a schimbat în paralel cu trecerea către maturitate. Adolescentul a realizat că nimic nu e simplu şi nimic nu e ce pare a fi. Pentru a fi un Rotschild ai nevoie de ceva mai mult decât de o scrisoare şi un şantaj.

Dacă vreţi să cunoaşteţi un om şi să-i pătrundeţi sufletul, fiţi atent nu la felul în care tace sau cum vorbeşte el, sau la felul cum plânge sau chiar cum se lasă prins de cele mai nobile idei, ci uitaţi-vă mai bine la el când râde. Dacă omul râde frumos, înseamnă că e un om bun.

F.M. Dostoievski, Adolescentul, Polirom, 2011

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *