Aşa murim toţi

La început, e anunţul: „Praskovia Fiodorovna Golovina anunţă cu durere rudelor şi cunoscuţilor încetarea din viaţă a iubitului ei soţ, Ivan Ilici Golovin, judecător la Curtea de Justiţie, în data de 4 februarie 1882. Înmormântarea va avea loc vineri la amiază”.

Apoi, filmul sare mult înapoi, şi-l vedem pe Golovin în tinereţe, la începutul carierei, în şcoală, avansând de la gradul de funcţionar cu însărcinări speciale la cel de judecător de instrucţie, însurându-se, nici el nu ştie de ce, poate din conformism social, poate din interesul unei partide mulţumitoare, trăind în umbra puterii şi apoi ridicându-se, având în mâini destinele altor oameni prin prisma funcţiei şi, în cele din urmă, îmbolnăvindu-se.

Moartea a intrat în viaţa lui Golovin ca o durere în stomac şi un gust rău. Controalele medicale i-au dat câteva speranţe, după care doctorii au început să se contrazică şi să prescrie medicamente fără efect. Durerea n-a dispărut, ci s-a înfipt şi mai bine în organismul său. „Problema nu e nici intestinul gros, nici rinichiul, ci viaţa şi moartea. Da, viaţa a fost şi acuma uite, se duce, se duce şi eu nu pot s-o opresc. Da. De ce să mă amăgesc? Doar este evident pentru toată lumea în afară de mine că mor şi că totul nu e decât o chestiune de săptămâni, de zile – poate chiar acum. Acu’ era lumină, acu’ e întuneric. Acu’ eram aici, acu’ – dincolo! Unde?”

Golovin moare ca orice om. Iniţial, nu crede că este chiar el cel vizat de moarte. Tot timpul n-a făcut decât să respecte legea şi să fie un om onorabil. Cum să fie el alesul? Şi de ce acum? Când are o familie frumoasă, când fiica lui e curtată şi probabil se va-ntâmpla şi o nuntă, când profesional e destul de bine… Moartea însă nu iartă. Iar mesajul lui Tolstoi este că, fie că facem cunoştinţă cu ea asemenea lui Golovin, printr-o durere şi un gust rău, fie că ne alege altfel, moartea e mereu acolo, mai mult sau mai puţin răbdătoare. Moartea asta e ca o femeie care ştie ce vrea.

Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, Editura Humanitas, 2010

Citeşte şi:

0 comentarii la „Aşa murim toţi”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *