Rendez-vous cu un şobolan

  •  
  •  
  •  
  •  

Cunosc oameni dependenţi de ştiri, dar nu de orice fel de ştiri, ci din acelea care-ţi fac ochii mari şi la care-nghiţi în sec de fericire că nu eşti tu implicat direct. Sunt ştirile acelea cu sate întregi de babe violate şi cu sfârşitul lumii care te-aşteaptă dincolo de uşă. Curaj, du-te şi uită-te pe vizor. Sfârşitul lumii e acolo. Deschide-i! Deschide-i! Hai! Dragi telespectatori, trimisul nostru special ne relatează în direct ultimele cinci secunde de viaţă ale planetei. Marcel, ai legătura. Mulţumesc, Andreea. 3, 2, 1…

Când nu sunt violate babele, lumea nu se aruncă de la balcon, iar descreieraţii nu-şi mai omoară soţiile şi socrii, pentru ca apoi să se sinucidă în direct, se inventează ceva. Mass-media se descurcă. Iar noi de-aia suntem oameni, ca să stăm cu ochii căscaţi la televizor. Şi chiar dacă Dezordinea preventivă are în centru un post de radio cu studioul în Palatul Undelor din Paris, nimic nu este de neaplicat pentru orice mijloc media de la noi, că e  vorba de ziar, radio sau TV. „Ştirile sunt ca nişte hălci de carne pe care le arunci în mijlocul unei haite de câini flămânzi. Toată lumea e flămândă de ştiri proaste. Cu cât le dai, pe unde, mai mult sânge, cu atât ăştia sunt mai mulţumiţi.”

Cunosc oameni care nici nu se şterg la gură după ce mănâncă ştiri. Cu gura plină, se revoltă, atrag atenţia şi difuzează nervii din acele ştiri. E bine să nu fii atent la ei, să-ţi pui căştile pe urechi şi să-ţi vezi de ale tale fără să tragi cu ochiul la televizor. Dar poţi să nu te laşi afectat deloc? Cum? Citind?

Romanul lui Matei Vişniec se ocupă de acest boom informaţional şi pleacă de la premisa că „ştirile din paradis nu interesează pe nimeni”. De asemenea, în vremurile în care „putem înlocui cuvântul informaţie cu termenul hrană, există o societate care poate aranja tragediile la nivel mondial. Ea, societatea, produce evenimentul şi are grijă ca anumiţi jurnalişti să fie primii la faţa locului. Are grijă ca flămânzii de informaţie să nu rămână fără hrană.

Îmi place la Matei Vişniec jocul imaginaţiei. El aduce lumea în pragul unei alianţe cu şobolanii, singurii capabili să ne cureţe de toate deşeurile. Şi oricât de ciudată pare alăturarea, citind romanul, varianta devine plauzibilă şi necesară. Aş pune câte un şobolan în mintea tuturor celor care n-au altceva mai bun de făcut decât să se uite de dimineaţa până seara la ştiri, în mintea celor care au uitat să-şi trăiască viaţa. Iar şobolanul acela să-şi facă simţită prezenţa de fiecare dată când gazda nu se înscrie pe traiectul normal.

“În franceză, cuvântul inimă este un bărbat (fiind de sex masculin) în timp ce în română este o femeie (fiind de sex feminin)… Cuvântul copil nu se poate obişnui cu ideea că în Franţa inima lui este un bărbat în timp ce în România inima lui era o femeie. Când se ascultă cu atenţie, cuvântul copil simte că inima lui este mai degrabă locuită de o femeie decât de un bărbat…”

Matei Vişniec, Dezordinea preventivă, Editura Cartea Românească, 2011

Citeşte şi:

0 comentarii la „Rendez-vous cu un şobolan”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *