Carte Polirom, plină de greşeli

Update: O greşeală pe care, din păcate, o fac foarte mulţi: “De ce nu-ţi place să FI profesoară?”. pag. 316

Poate au mai semnalat şi alţii înaintea mea lucrul ăsta, dar prea puţin contează. Domnule, cartea lui John Fowles, Magicianul, ediţia a II-a, revizuită!!!, publicată în 2007 la Editura Polirom e plină de greşeli. Traducătoare au fost Livia Deac şi Mariana Chiţoran, dar nu cred că doar ele sunt vinovate de această situaţie. Responsabilitate au şi redactorul, Delia Răzdolescu, dar mai ales corectorul (sau corectorii). Am ajuns aproape de jumătatea volumului, care nu e deloc subţire, ci are vreo 660 de pagini, şi cel puţin o dată la trei pagini am identificat o greşeală. Sunt nevoit să reiau lectura unor fragmente atunci când traducerea mă bagă în ceaţă:

Precizia despre care vorbeşti tu este importantă în ştiinţă. Nu este importantă în… Nu aveam să aflu niciodată în ce este importantă. (în ce este sau în ce NU este importantă?) p. 161

Fără să le vânez, am dat peste litere sau cuvinte în plus (A început însă început să recitep.195) şi cratime sau virgule puse aiurea (Am riscat, o glumă p.161).

Cartea este încă pe piaţă, aşa că oricine se poate convinge pe ce cere Poliromul 43 de lei. Pot să înţeleg greşelile, dar nu la nivelul ăsta, şi le-aş fi trecut cu vederea dacă nu ar fi fost vorba de Polirom şi de o carte apărută, în ediţie revizuită (cică) în urmă cu patru-cinci ani. Oare niciun angajat Polirom n-a citit-o între timp?

Citeşte şi:

0 thoughts on “Carte Polirom, plină de greşeli”

  • jenant, n-au nici o scuza! la fel am patit cu “Surorile Boleyn”, tot la Polirom aparuta…or mai fi si pe la alte edituri, ca n-o fi singura Polirom neprofesionista in tara asta

  • De la Cartea Românească (tot a Poliromului) citesc acum “Poveştile mameibătrâne” (2006), care e destul de bogată în virgule plasate între subiect şi predicat. Mă-ntreb cine le-a pus? Redactorul? Corectorul?
    Sigur, nu există carte perfectă; totuşi anumite tipuri de greşeli sunt impardonabile.

    Am aruncat şi eu o privire în “Magicianul”. Pe site-ul editurii, se prezintă de regulă un mic fragment din cartea prezentată. Şi acolo, în paginile alese de ei, sunt greşeli.

    • @T.
      Buna observatia cu privire la site-ul editurii. Nu m-am gandit sa caut acolo… In ce priveste cartea mentionata de tine, am citit-o cam atunci cand a aparut si, spre deosebire de “Magicianul”, nu-mi amintesc sa fi fost atat de dezamagit de modul in care arata corectura. De fapt, e o experienta in premiera.

  • Hmmm, sper ca domeniul n-a ajuns atit de falimentar incit lucreaza part-time la carte, iar in rest fac pe taximetristii:)
    In alta ordine de idei, saptamina asta am incercat sa trimit niste e-mailuri la citeva edituri sa incerc sa demarez ceva legat de un roman pe care sint pe punctul de a-l termina. Majoritatea mi s-au intors inapoi, ca si cum e-mailurile sau mai bine zis serverul nici nu exista iar la restul nu mi-a raspuns nimeni. (am incercat la paralela 45, polirom, trei, humanitas). M-a facut sa ma intreb, o mai fi cineva pe acolo, avind in vedere ce friguri/zapezi sint? 🙂

      • E tirziu si mi-e mai usor sa-ti raspund cu un pasaj din carte. Mai ales ca am scris-o la persoana intiia:

        Arta este tinută în viată din motive de curtoazie, ca un gest sentimental fată de trecut. Si cel mai bine s-a văzut asta de curind, cind s-a scos o colectie de cărti celebre, frumos legate, la pret redus, cu conditia să iei si-un ziar. Oamenii au stat la cozi, unii au dat si spaga pentru volumele artistic copertate. Le-au cumpărat ca să le cîteasca? Absurd, sa luam de exemplu numerele paispe, cinspe, saispe, saptespe ale colectiei. Ce fel de om trebuie să fii, să alături pe un raft din biblioteca ta Coliba Unchiului Tom, Gestapo, Dracula, Doamna Bovary?! Singura explicatie de a avea 23 de kg de cărti frumos aranjate pe trei rafturi, nu poate fi decît un gest sentimental fată de trecut. Nu mai ai timp să citesti, nu te mai interesează arta, dar te înclini în fata a ce a însemnat ea pentru umanitate în trecut. Tehnica este cea care impinge acum corabia cunoasterii, sau asta este perceptia pe care o am. Economistul, computeristul, mecanicul…, aruncă si ei cîte-un bănut în grabă, cind isi aduc aminte, în fintina părăginită în care înnoată pesti în formă de cuvinte.

        • @Victorian Sila
          Si eu as fi curios sa vad ce raspunsuri ar avea cel sau cei care au ales continutul colectiei despre care vorbiti. Pana atunci, ma multumesc sa constat ca, datorita acelei colectii, am pus mana pe cateva volume pe care mi le doream, dar care imi erau inaccesibile ca pret.

    • @dragos c
      O inventie paguboasa, care dauneaza imaginii editurii. M-as bucura sa aflu ca toate volumele de genul asta sunt scoase de pe piata si ca vor fi reeditate asa cum trebuie. Acum mai degraba fac un deserviciu autorului respectiv si placerii pentru lectura.

  • @ Constantin
    Pentru mine colectiile sint oricum de neatins, cum nu sint in tara. In ultimul timp cele mai bune carti le-am citit, fie de la biblioteca (Ramasitele Zilei, sau cum or fi tradus – Kazuo Ishiguro, Revolutionary Road sau Baudolino de Umberto Eco), fie de la prieteni (Egipteanul) sau de pe net piratate (Orbirea, Orasul si Ciinii, Matusa Julia si Condeierul). Le recomand, daca nu le-ai citit deja.

    In ultimul timp nu prea mai citesc, fiinda am gasit ca ma influenteaza oarecum cind scriu, si incerc sa evit asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinut protejat împotriva copierii