Midnight caller

  •  
  •  
  •  
  •  

Dorm mai greu de când cu zăpada. Parcă visez că fug de Apocalipsă şi, ca-n orice vis, fuga e inutilă. În urmă cu vreo două nopţi, mi-a sunat telefonul în mod repetat. A, a, follow, deap sea babyyyy… Aveam telefonul în cealaltă cameră. A, a, follow, deap sea babyyyy… De vreo patru ori. Începusem să urăsc melodia. N-aveam de gând să mă ridic, dar când am văzut că insistă, m-am dus. Să nu fie cineva drag cu vreo veste proastă. Deh, Apocalipsa!… Să nu fie de la serviciu. Altă apocalipsă! Număr de Orange, parcă… A sunat chiar când am pus mâna pe telefon. Era a cincea oară. Da!, am zis nervos. Nea Mărine, nea Mărine, ia şi vorbeşte cu Ion. Brusc, pentru că nu mă cheamă aşa cum presupunea respectivul, am înţeles că era vorba de o greşeală. În cele câteva secunde cât am mai ţinut apelul deschis, am prins zgomotul de fond ce semăna cu un motor de tractor. Pe Ion n-am dorit să-l aud. Am închis apelul şi telefonul, ca nu cumva să mă trezească din nou. A, a, follow, deap sea babyyyy… Acum, cu toată nebunia asta cu deszăpezirea, mă întreb dacă nu cumva Ion era în vreun sat din Buzău şi voia să mă întrebe pe mine, nea Mărin, unde am lăsat cisterna cu motorină. Sau bidonul cu ţuică. Sau lopata. Sau unde am ascuns conservele alea şutite de la ajutoare. Oricum, trebuie să-mi schimb tonul de apel. A, a, follow, deap sea babyyyy nu mă ajută să uit ce e afară. Deap sea.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Midnight caller”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *