Oops, they did it again! Sau cum a fost la o încă lansare cam plicticoasă!

Cum a fost la lansarea romanului Purificare, de Sofi Oksanen, eveniment găzduit de librăria Cărtureşti – Verona, marţi, 27 martie, începând cu ora18, şi privit prin ochii a doi participanţi.

Constantin Piştea – participant la lansare

Am aşteptat-o pe Sofi Oksanen vreo 10 minute peste ora anunţată, întârziere pusă pe seama traficului de Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul colecţiei Biblioteca Polirom, în cadrul căreia a apărut romanul Purificare. Totuşi, aşteptarea n-a fost chinuitoare. Am avut parte de scaune şi de un aer plăcut, cu iz de ceai şi fără nicio urmă de fum de ţigară, cum, din păcate, se întâmplă la evenimente asemănătoare de la Clubul Ţăranului. Din fericire, Cărtureştiul s-a onorat şi onorat-o pe Sofi Oksanen cu o atmosferă plăcută. Pe pereţi, fotografii cu orhidee, pe mesele vorbitorilor, ceşcuţe pentru cafea şi ceai.

Bogdan Stănescu a amintit de Nabokov. Citez din memorie: un bun romancier e un conglomerat fericit dintre un povestitor, un învăţător şi un vrăjitor. Oksanen se încadrează în descrierea lui Nabokov, şi-a exprimat părerea Bogdan-Alexandru Stănescu.

Apoi, a vorbit Excelenţa Sa, Ulla Väistö, ambasadoarea Finlandei în România, despre pasiunea cu care a citit romanul, în timpul unei curse aeriene de la Mexico City la Haiti (parcă), locuri care îi reveneau ca responsabilitate diplomatică prin anul 2009. Apoi, Bogdan-Alexandru Stănescu i-a poftit la cuvânt pe trei invitaţi, care să acopere elementele din menţiunea-Nabokov.

Simona Sora a vorbit din punctul de vedere al criticului literar (acoperind, fireşte, povestitorul). Am reţinut faptul că a identificat „centrul secret” al romanului (o sintagmă propusă de Orhan Pamuk) în conglomeratul ură-vinovăţie-ruşine şi a fost de acord cu doamna ambasador, care spusese că lectura cărţii este supusă inevitabil unui filtru personal. Simona Sora a mai vorbit despre magia cuvintelor, fapt care ducea către cea de-a treia calitate a unui romancier. Numai că următorul vorbitor a fost Ioan Stanomir, publicist şi politolog, care a acoperit „învăţătorul” şi a pus romanul finlandezei în contextul istoric şi a relaţionat evenimentele din Estonia comunistă cu cele din România şi estul Europei. Mi-a plăcut discursul lui Stanomir, cursiv, concret, aplicat, pasionat. După care, a venit rândul magiei, rândul „vrăjitorului”, jucat de actriţa Coca Bloos. Precum antevorbitorii, doamna Bloos s-a declarat onorată de posibilitatea de a lectura public din romanul acesta, care i-a plăcut foarte mult, şi a spus că, dacă ar fi după domnia sa, ar citi tot romanul. Am crezut că glumeşte, ca toţi cei de faţă, desigur. Cartea sa era înţepată de cel puţin zece semne, dar n-am crezut că se gândeşte să citească tot ce-şi însemnase. Şi, dacă am uitat să menţionez că discursurile celorlalţi duraseră, în total, 20-25 de minute, ei bine, după cel puţin acelaşi interval, doamna Bloos nu terminase lectura, deşi citea prost (pentru unul care avea lectura făcută, dar şi pentru unul care nu o avea, intonaţia era total anapoda, de parcă atunci ar fi citit prima dată textul), deşi audienţa dădea semne clare de plictis (înainte să părăsesc jenat sala, am prins comentariile în consecinţă ale celor care erau în jurul meu), deşi Bogdan-Alexandru Stănescu schimba ocheade cu Oana Boca (PR-ul Polirom) căutând, parcă, soluţia ieşirii din situaţie.

Ce mi-am dorit să fac şi nu am reuşit? Să o aud vorbind pe autoare, care mi s-a părut simpatică datorită coafurii (ciudăţică şi roşie ca-n poze) şi să o rog să-mi semneze exemplarul pe care-l terminasem de citit cu o seară înainte. Chiar dacă am plecat fără să-mi îndeplinesc cele două obiective, am fost mulţumit că am văzut în carne şi oase persoana care a scris o carte atât de bună.

Dragoş C. Butuzea – participant la aceeaşi lansare

Eu am ajuns cu întârziere – m-așteptam ca evenimentul să întârzie, ca de obicei la români. Am ajuns așadar la 45 de minute după, gândindu-mă că până vorbesc invitații, eu ajung direct la fix, fie s-o ascult pe autoare citind în finlandeză, fie răspunzând la întrebările invitaților, poate chiar ale publicului.

Deci m-am dus s-o ascult pe Sofi Oksanen și am dat de Coca Bloos, care citea din roman ca pe scenă. Eu, cum citisem romanul, nu regăseam nimic din lectura actriței, care suspina și se îndârjea tragic – pesemne nimeni nu-i spusese că genul epic e altceva decât genul dramatic. Când n-am mai rezistat, am plecat prin Cărturești să mai răsfoiesc ceva. Iar când am auzit aplauzele, m-am repezit să prind motivul pentru care venisem – Autoarea. Dar hopa! Evenimentul gata! Nu tu întrebări, nu tu lectură finlandeză (cum se obișnuiește, bunăoară, la FILB).

Puteți s-o-ntrebați orice pe Sofi Oksanen în particular, rostește unul din organizatori, Bogdan Stănescu, chemându-ne la autografe. A vorbit ieri mai mult de două ore la un alt eveniment, se scuză el. Păi dacă era obosită, de ce-l mai organizaseră și pe ăsta? Oare să-i ascultăm pe excelențele sale ambasadorii, pe onorabilii criticii literari, pe domnii experți în totalitarism, pe maeștrii actori? Sau să facă presa niște poze de grup?

Se anunțase Lansare Publică de Carte, mediul era de-așa natură ca să se bucure toată lumea de Autor. Altfel, ca admirator, îi puteam scrie foarte bine autoarei pe e-mail, cum am mai făcut cu alții. În fine, am luat un autograf și am plecat. Cu întrebarea de ce oare mă încăpățânez să mai particip la lansări? Căci nu sunt făcute deloc pentru de-alde mine.

Citeşte şi:

0 thoughts on “Oops, they did it again! Sau cum a fost la o încă lansare cam plicticoasă!”

  • îmi pare rău să aud aceasta. eu am moderat întâlnirea de ieri și a fost bine, plăcut, cel puțin eu am fost mulțumită. a interacționat mult cu publicul la sfârșit, a răspuns întrebărilor și a fost încântată de faptul că cei din sală au fost activi. are oroare de întâlniri plictisitoare.
    cele două evenimente așa au fost gândire: una de interacțiune cu publicul și una mai oficială, ca să includem „toate gusturile”.

    • @andreea m
      Înseamnă că fie am nimerit noi în seara nepotrivită faţă de aşteptările pe care le aveam, fie organizatorii nu au ştiut să comunice corect la ce să ne aşteptăm de la fiecare seară în parte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *