Un „melting pot” de Cărtărescu

  •  
  •  
  •  
  •  

M-au atras coperta şi titlul. Cartea asta, în zeci de exemplare, ocupa un raft întreg la standul Humanitas de la Bookfest. Atracţiei iniţiale i s-a opus o uşoară strâmbătură din nas: lângă raftul Cărtărescu îşi făcea siesta raftul Liiceanu, cu un volum care se termina tot în „noastre”… În cazul secundului, m-am lămurit repede că era vorba despre o colecţie de interviuri. Instinctual, am lăsat jos „noastre”-le lui Liiceanu. Nu intenţionez să jignesc pe nimeni, dar impresia mea primară, de cititor naiv, a fost că omul mizează prea mult pe sine. L-am apreciat cu ocazia lansării Joyce, însă acum… Prea mult. Editura mea, cartea mea, interviurile mele…

Volumul lui Mircea Cărtărescu mi-a amintit de un curs de limba engleză, când teach ne-a spus că America e ca un melting pot, un „vas de salată” în care se întâlnesc oameni din toate colţurile lumii. Volumul lui Cărtărescu e un melting pot pentru că include texte (publicate în ultimii ani în diverse antologii şi reviste din Suedia, Germania, Austria şi România) despre insula (dispărută) Ada-Kaleh, fratele său, Victor, anii ’90 în România, primul său blug (păcălit, a cumpărat doar jumătate de pereche), plăcerea pentru nes, succesul obţinut prin scris („ce glorie să aştepţi într-o ţară în care omul de pe stradă nu poate numi nici trei scriitori contemporani?”), munca la Levantul, Eminescu („Nu ştiu cum ar fi putut suna vocea lui”), Mircea Horia Simionescu, destinul poeziei („Să fii poet, în România şi aiurea, înseamnă să fii capabil să vezi frumuseţea acolo unde n-o vede nimeni altcineva”), generaţia sa de scriitori, dintre care îi aminteşte pe Mariana Marin (Madi), Nino Stratan sau George Crăciun, precum şi despre Alex. Leo Şerban („un băiat cu ochelari, incredibil de slab, cu braţele literalmente ca nişte crochete”), sărbătoarea Crăciunului, malul Mării Negre (Pontus Axeinos, Ovidiu etc.) şi un Jurnal cu Darwin pe care l-am urmărit citindu-l acum câteva luni la Muzeul Ţăranului Român.

Din tot amestecul acesta reiese un scriitor care priveşte nostalgic-posomorât către un trecut în care dispar absorbite lucruri, locuri şi persoane, la care a ţinut foarte mult. Mircea Cărtărescu din acest volum este un cetăţean pe care-l întristează dar îl şi inspiră ploaia pe care o urmăreşte de la fereastra întunecată a unui zgârie-nori. Jos, minuscule, dincolo de perdeaua de aburi a timpului scurs, se zăresc momentele pe care nu le poate uita. Şi nu le uită pentru că există scrisul.

Titlul volumului este şi cel al textului despre fratele său, Victor, decedat, la cinci ani, în urma unei duble pneumonii, cauzată de podeaua de ciment a singurei camere în care locuiau cei doi fraţi alături de mama lor. „Ne iubeam cu mama, ne contopeam cu mama. Priveam fascinaţi stropii de lapte din vârful sfârcurilor ei: cu asta era ea umplută pe dinăuntru. Ne hrăneam din corpul ei ca dintr-un ulcior înalt şi subţire, ne topeam în corpul ei de parc-am fi fost toartele ulciorului, de-o parte şi de alta a marelui receptacol.” Într-o relaţie cvasi-mistică, fraţii şi mama se privesc îndeaproape, într-o piramidă a perechilor de ochi, iar ochii lor devin unul, care rămâne unul deşi Victor dispare. În fiecare dimineaţă, când mă uit în oglindă, nu văd pe nimeni. Dar de câte ori trec pe la mama, care are acum optzeci de ani, o cuprind în braţe, îmi lipesc tâmpla de-a ei şi atunci simt că, asemenea vântului paraclet, pe care nu-l ştii de unde vine şi încotro se duce, Victor este şi el acolo, în îmbrăţişare. Simt tâmpla lui sprijinită de-a mea, mama îi simte cealaltă tâmplă. Ne contopim privirile până ce ochii noştri formează iar, dilatându-se şi dizolvându-şi transparenţa, acel unic ochi căprui, ochiul nesfârşit de blând al dragostei noastre.”

Mircea Cărtărescu, „Ochiul căprui al dragostei noastre”, Humanitas, 2012

Citeşte şi:

0 comentarii la „Un „melting pot” de Cărtărescu”

  1. Mircea Cărtărescu a fost și va rămâne un tip subjugat de nostalgie, pătrunzând în zone interzise precum sportivii de înaltă performanță, pentru a finaliza exemplar o anumită poveste, gândită și scrisă ca marii filozofi ai omenirii. Este un individ ce îi apreciez munca și îi citesc capodoperele oriunde, oricând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *