Un povestitor mare: Alexandru Vlad

  •  
  •  
  •  
  •  

„Un roman foarte important al anului 2011” spunea criticul literar Daniel Cristea-Enache despre „Ploile amare” în interviul pe care am avut plăcerea să i-l iau (pentru „Observatorul militar”) acum câteva luni. Recunosc: nu auzisem de acest roman înainte de a-mi vorbi despre el DCE. Aveam, pentru 2011, câteva referinţe extraordinare, din partea lui Lucian Dan Teodorovici, Octavian Soviany sau Marta Petreu. Asta ca să mă opresc la numai trei nume… Alexandru Vlad nu-mi spunea nimic. Şi nici Charmides, o editură de la care n-am mai citit nimic, deşi am aflat recent că Ioan Es. Pop a scos acolo ceva…

Am lăsat să treacă o săptămână între momentul terminării acestui roman şi încercarea de a scrie despre el. Eram atât de entuziasmat încât aş fi scris că susţin introducerea acestei cărţi în manuale. Mi-am spus să mai stau un pic, poate-mi trece. Ei bine, nu mi-a trecut… Povestea asta a lui Alexandru Vlad, în care un sat din Ardeal e prins de câteva săptămâni sub capcana nemiloasă a ploii, este una de referinţă nu numai pentru literatura română de anul trecut, din ultimii 20 de ani, ci din întreaga ei istorie. Vorbe mari? Nu ştiu… Citiţi-o şi mă puteţi contrazice. Mie mi-a amintit de Marin Preda datorită modului în care reuşeşte să aducă în atenţie câteva personaje memorabile şi să surprindă un univers în care, deşi ai zice că nu se-ntâmplă nimic, viaţa este mult mai surprinzătoare decât pare.

„Cum să ai sentimentul timpului activ dacă lucrurile nu evoluează? De când sunt blestematele de inundaţii totul părea să se fi oprit. Trecutul apropiat nu este nici acesta altceva decât o aducere aminte. Viitorul este blocat şi el – cel puţin până la retragerea apelor.”

Acţiunea se petrece în anii comunismului, are şi dragoste şi moarte şi vină ascunsă şi umor şi justiţie populară… Un primar care ar întreţine ploaia numai ca să-şi spele greşelile din trecut, o soţie de primar care are o aventură cu învăţătorul, o doctor bolnav de cancer, un paznic de noapte, un activist de partid (ucis), un asistent medical pasionat de filosofie şi croşetat, iată ingredientele pentru un cadru care ar putea fi desprins lesne din Marquez. Construcţia e extraordinară şi nimic nu plictiseşte datorită unui har rar întâlnit de care dă dovadă Alexandru Vlad, un har de povestitor surprinzător la fiecare pagină.

Am citit puţine cărţi cu asemenea bucurie. E vorba de bucuria cititorului fericit să descopere că, după atâtea cărţi care spun povestea omenirii şi care ajung să strângă praful în bibliotecă sau să acopere megabiţii din memoria ebookreaderului, mai există istorii care pot să surprindă plăcut gustul pentru lectură.

Alexandru Vlad, „Ploile amare”, Editura Charmides, 2011

Citeşte şi:

0 comentarii la „Un povestitor mare: Alexandru Vlad”

  1. Incitantă prezentarea. Cum mereu sunt dornică să descopăr autori români, prezentarea de mai sus mă determină să pun o întrebare de ordin practic: în ce librării se găsesc cărți de la editura Charmides (respectiv, cea de mai sus)?
    Eu, una, nu prea am dat prin librării de cărți apărute la Charmides. Or, pare o editură faină. Genul de editură mică, preocupată să scoată cărți bune (că tot ai pomenit și de Ioan Es, Pop).
    Mulțam,
    T.

  2. eu, dimpotriva, nu sunt dornica sa descoper scriitori romani. am senzatia, sau chiar ideea (preconceputa) ca scriitorii romani contemporani stiu sau vor sa scrie numai despre comunism si se vor artistico-complicati in ideile lor…dar dupa o astfel de prezentare, voi face efortul sa ma apropii de acesta carte si de Alexandru Vlad.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *