Tolia are o problemă

Ratat în căsnicie, fără loc de muncă, Tolia, 35 de ani, are chef să moară. Dar nu oricum. Moartea lui trebuie să impresioneze. El nu vrea să dispară fără să rămână în memoria semenilor. Astfel, sinuciderea ar fi banală, mai ales în Ucraina de după URSS. De aceea, singura soluţie pare a fi angajarea unui criminal. Zis şi făcut. Tolia nu stă pe gânduri. Întâlneşte un fost coleg de şcoală, care îi oferă sprijin după ce află că Tolia vrea să-l pedepsească pe amantul soţiei sale. După o scurtă negociere, lui Tolia i se cere fotografia amantului. Predă propria sa fotografie şi urmează câteva zile până când, într-o cafenea, va trebui să-şi ia adio de la viaţă.

N-o să vă spun ce se întâmplă pentru că în felul ăsta n-o să mai căutaţi cartea. Şi, cum are numai 119 pagini, nu implică un efort prea mare… În plus, Kurkov are darul de a te face curios… Te stârneşte cu ideea angajării unui criminal pentru propria moarte, după care îl face pe Tolia temător. Iată cum ajunge să gândească Tolia pe la jumătatea romanului:

Nu mai vreau să mor. Viaţa continuă, în ea a apărut un mic sens pe care nimeni, în afară de mine, nu-l poate vedea. Am acum libertatea de a-mi alege acţiunile şi ce am ales acum două săptămâni nu mă mai mulţumeşte. Vreau să trăiesc mai departe.

Urmează jumătate de roman în care Tolia are o problemă: vrea să trăiască, dar un ucigaş plătit e pe urmele sale. E un joc literar frumos, tratat cu zâmbetul în colţul gurii. Kurkov surprinde mai mult ineditul şi comicul situaţiei decât groaza şi ratarea lui Tolia. Pe de altă parte, ne prezintă Kievul post-URSS, un oraş întunecat, în care ninge continuu – Felinarele nu sunt aprinse. Este în curs o nouă campanie de economisire a energiei electrice. – şi în care e mai frig în case decât pe stradă.

Mi-a plăcut. Plus că e tradus de doamna Antoaneta Olteanu („Cevengur”). Iar ca element de culoare, Kurkov (51 de ani) şi-a început cariera literară în timpul serviciului militar, pe când era paznic într-o închisoare din Odessa. Ar fi interesant ca, peste vreo 30 de ani, să aflăm că un mare scriitor român şi-a început cariera pe când era în armată sau paznic într-o închisoare…

Scris pentru “Observatorul militar” (publicat – 4 iulie 2012).

Andrei Kurkov, „Prieten drag, tovarăş al răposatului”, Editura Curtea Veche, 2012


Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *