Poftă de nes

  •  
  •  
  •  
  •  

Despre cum ne influenţează concret literatura. Citind ultima carte de Cărtărescu, „Ochiul căprui al dragostei noastre”, am dat peste un text intitulat „Epoca nesului”. Povesteşte acolo M.C. despre cum a descoperit el nesul. Un text care surprinde atât de bine plăcerea respectivă încât, ce credeţi, după ce am terminat capitolul (nu cartea), mi-am cumpărat o cutie de nes. Vreo două săptămâni, am uitat de cafeaua la ibric sau de 3 în 1. Frecam nesul şi mă gândeam la Cărtărescu :). Nu că mi-ar fi vreun idol sau ceva, dar textul ăla te cam face să-ţi doreşti să simţi ce a simţit şi el.

„Creierul meu, total virgin în acel moment, care nu cunoştea încă nici alcoolul, nici nicotina, nici cafeina, a reacţionat la lichidul mistic atât de puternic, cu un entuziasm atât de total, încât tot corpul meu a fost luat prin surprindere. Am început să simt, pur şi simplu, entuziasm. Entuziasm fără obiect, fericire în afara oricărei cauze exterioare.”

Ieri, am trecut pe la un prieten cu care mai discut din când în când despre cărţi. Abia aştept să-mi împrumute ultimul Kadare… Şi ce credeţi că făcea? Îşi pusese o linguriţă de nes în pahar şi tocmai adăuga apa când am intrat. „Ai citit ultima carte de Cărtărescu?”, zice. „Are un text despre nes şi mi s-a făcut poftă.”

Citeşte şi:

0 comentarii la „Poftă de nes”

    1. Dupa parerea mea, dincolo de a fi pro sau contra Cartarescu, treaba asta cu nesul e un compliment extraordinar pentru calitatea acelui text. Bine ca nu ne-a convins sa ne cumparam vreo “pereche” de blugi. (cei care au citit cartea stiu la ce ma refer)

  1. Trebuie să încerc şi eu să văd cum e cu textul şi cu nes-ul…
    Deci din cauza lui Proust sunt fan madlene, nu pentru că aş fi eu pofticioasă :))
    Şi bine că nu m-am apucat de băutură citind A avea şi a nu avea :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *