Poftă de nes

Despre cum ne influenţează concret literatura. Citind ultima carte de Cărtărescu, „Ochiul căprui al dragostei noastre”, am dat peste un text intitulat „Epoca nesului”. Povesteşte acolo M.C. despre cum a descoperit el nesul. Un text care surprinde atât de bine plăcerea respectivă încât, ce credeţi, după ce am terminat capitolul (nu cartea), mi-am cumpărat o cutie de nes. Vreo două săptămâni, am uitat de cafeaua la ibric sau de 3 în 1. Frecam nesul şi mă gândeam la Cărtărescu :). Nu că mi-ar fi vreun idol sau ceva, dar textul ăla te cam face să-ţi doreşti să simţi ce a simţit şi el.

„Creierul meu, total virgin în acel moment, care nu cunoştea încă nici alcoolul, nici nicotina, nici cafeina, a reacţionat la lichidul mistic atât de puternic, cu un entuziasm atât de total, încât tot corpul meu a fost luat prin surprindere. Am început să simt, pur şi simplu, entuziasm. Entuziasm fără obiect, fericire în afara oricărei cauze exterioare.”

Ieri, am trecut pe la un prieten cu care mai discut din când în când despre cărţi. Abia aştept să-mi împrumute ultimul Kadare… Şi ce credeţi că făcea? Îşi pusese o linguriţă de nes în pahar şi tocmai adăuga apa când am intrat. „Ai citit ultima carte de Cărtărescu?”, zice. „Are un text despre nes şi mi s-a făcut poftă.”

Citeşte şi:

0 thoughts on “Poftă de nes”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *