Vi se pare “plictisitoare” literatura română contemporană ?

  •  
  •  
  •  
  •  

Lucian Dan Teodorovici întreba zilele trecute, pe facebook, dacă literatura română chiar pare „plictisitoare”… Iată o listă de romane scrise de autori români contemporani pe care le recomand cu plăcere.

  •  
  •  
  •  
  •  

Lucian Dan Teodorovici întreba zilele trecute, pe facebook, dacă literatura română chiar pare „plictisitoare”… „În ultimii ani, pe diferite bloguri şi nu numai, cînd era prezentată o carte bună românească, am putut citi deseori şi următoarea introducere (cu diverse variaţiuni, fireşte): „Deşi nu citesc/ n-am încredere în literatura română, cartea asta e altfel…”. Dacă aţi răsfoi blogurile, aţi observa că s-a scris aşa despre o sumedenie de cărţi „altfel”. Iar altfel + altfel + altfel + altfel (şamd) se transformă totuşi într-o demnă sumă a cărţilor care, pînă la urmă, merită citite.”

Aşa scria Lucian în acea postare care avea să atragă peste 100 de comentarii. M-am gândit să intru în discuţie, dar am ezitat. Mi-am spus că mai bine recomand romanele noastre. Poate cineva va încerca să citească măcar una dintre cărţile pe care le recomand aici. Tot ar fi un punct câştigat pentru literatura română. Şi chiar dacă nimeni nu va citi vreo carte din cele pe care le amintesc aici (deşi unii cred că au citit măcar două-trei), cei care-şi vor arunca ochii pe lista care urmează măcar vor afla că există un Florin Lăzărescu, un Dan Lungu sau un Filip Florian (exemple aleatorii). Lista care urmează este subiectivă şi aparţine unui cititor amator, care a descoperit că avem scriitori buni, unii peste mulţi dintre străinii traduşi de editurile mari din România. Le recomand celor care nu au citit încă nicio carte a unui autor român contemporan, să nu ezite. Şi dacă vor, să aleagă una din lista asta:

–          Dan Lungu (Sunt o babă comunistă, Raiul găinilor şi altele)

–          Florin Lăzărescu (Trimisul nostru special, Lampa cu căciulă)

–          Lucian Dan Teodorovici (Celelalte poveşti de dragoste, Matei Brunul)

–          Filip Florian (Zilele regelui, dar şi Băiuţeii, scrisă împreună cu fratele său, Matei)

–          T.O. Bobe (Cum mi-am petrecut vacanţa de vară)

–          Alexandru Vlad (Ploile amare)

–          Florina Ilis (Cruciada copiilor şi altele)

–          Petru Cimpoeşu (Simion liftinicul)

–          Cătălin Dorian Florescu (Zaira, Maseurul orb)

–          Răzvan Rădulescu (Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane, Teodosie cel Mic)

–          Mioara Apolzan (O vară cu Maia)

–          Radu Aldulescu (Ana Maria şi îngerii, Îngerul încălecat şi altele)

–          Octavian Soviany (Viaţa lui Kostas Venetis, Arhivele de la Monte Negro)

–          Horia Ursu (Asediul Vienei)

–          Radu Pavel Gheo (Noapte bună, copii!)

–          Marta Petreu (Acasă, pe Câmpia Armaghedonului)

–          Ovidiu Nimigean (Rădăcina de bucsau)

Toate din lista asta mi-au plăcut. Aşa că, nici vorbă de „plictis”. Încercaţi şi voi.

Altfel, îi rog pe cei care au citit şi altceva remarcabil (mă refer la proză), să-mi semnaleze titlul sau titlurile respective.

Citeşte şi:

0 comentarii la „Vi se pare “plictisitoare” literatura română contemporană ?”

    1. Radu Mares “Cand ne vom intoarce”
      Ioana Parvulescu: “Intoarcere in secolul XXI”; “Viata incepe vineri” …
      Tot contemporan ne este si Paul Goma cu toata opera lui, de exemplu “Infact” …
      si cred ca mai sunt …

  1. Se mai poate menţiona şi romanul “Cum să uiţi o femeie” de Dan Lungu. Am avut parte de o surpriză foarte plăcută citindu-l. Recomand!

  2. @Andreea
    Nu am citit “Deadline”. O trec pe listă. Mulţumesc.

    @Andrei J.
    După mine, “Cum să uiţi o femeie” este sub celelalte scrise de Dan Lungu. Chiar dacă e volumul pe care mi-a dat autograf 🙂

  3. Nora Iuga:). Cel mai mult mi-a placut “Berlinul meu e un monolog”, dar si “Sexagenara si tanarul ” e de citit.
    Norman Manea – “intoarcerea huliganului” e una dintre cartile pe care , dupa ce am citit ultimul rand si am dat ultima fila, as fi vrut s-o imbratisez.
    Si sa nu ne ferim de Hera Muller doar pentru ca a fost la moda dupa Nobel. “Regele se-nclina si ucide” si “Vulpea era de fapt vanatorul” sunt singurele pe care le-am citit, dar ambele mi-au placut foarte mult.
    “Medgidia, orasul de apoi” de Cristian Teodorescu- adorabil.:)
    Si mi-a mai placut nespus si “Cartea soaptelor” de Varujan Vosganian, carte foarte bine promovata, de care o vreme m-am ferit.

    1. @Hopa Jenica
      Nu stiu de ce nu m-a prins “Sexagenara si tanarul”… De Herta nu ma feresc. Doar ca am citit vreo doua si mi s-au parut oarecum monotone. Nu au fost pe gustul meu. Am notat celelalte titluri.

  4. Eu adaug romanul Mireasma trandafirilor salbatici de Sorina Popescu. Il consider senzational. Astept si parerea ta, c.p., dupa ce o sa-l citesti. Sunt curios daca numai pe mine m-a impresionat stilul in care a fost scris acest roman.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *