„Playlist (pentru sfârşitul lumii)”, de Mihnea Blidariu

  •  
  •  
  •  
  •  

Are 20 de texte, din care 19 proze scurte. Ultimul text este un fel de eseu despre sfârşitul lumii, sfârşit care pare a fi mai degrabă cel din interiorul fiecărui om. „Sfârşitul lumii nu e azi, sau mâine, sau peste un an. Sfârşitul lumii a început de mult, pentru cei mai mulţi. Pentru unii, e la început şi – poate – mai există o cale de întoarcere. Pentru alţii, pentru majoritatea, el îşi continuă drumul nefericit, nepăsător, rece şi întunecat.” Eseul acesta din final este total diferit ca tonalitate de restul volumului, unul mai degrabă jucăuş decât profund. Cele 19 proze scurte, care poartă ca titluri numele unor piese celebre, cântate, printre alţii, de Marilyn Manson sau Nirvana, prezintă, în general, personaje caraghioase, expuse astfel în faţa veştii despre sfârşitul lumii.

Un meteorit se pare că va lovi Pământul în 30 de zile. Aceasta este ştirea de la care pleacă toate cele 19 proze, dar şi elementul central, ceea ce le uneşte. Şi astfel aflăm ce face preşedintele României, prin ce trece un câine care constată că stăpânii l-au părăsit şi este nevoit să-şi petreacă timpul conversând în contradictoriu cu o pisică din vecini, cum ajunge primar Marian Parfenie din Ferentari (trimitere la Vanghelie, logic) sau, pentru că tot e la modă, cum îşi planifică Dan Diaconescu plecarea de pe Pământ, alături de Gheorghe Funar şi de Oana Zăvorescu :).

„Marian Parfenie e din Ferentari, de la marginea lumii, unde gândurile nu au niciodată timp să se aşeze în minte.”

De la primele pagini, cartea lui Mihnea Blidariu mi-a amintit de volumul lui Adrian Georgescu, „Câteva sfârşituri de lume”. Acelaşi stil, acelaşi ritm, cam aceeaşi imaginaţie. Totuşi, diferenţa vine la acel ultim text, prin care cred că Mihnea Blidariu reuşeşte să răstoarne imaginea volumului, de la ironie şi comic de toate felurile, către o chestiune serioasă, căreia se pare că România nu o să-i găsească prea curând soluţie. Cum se protejează românul de toată nebunia, mitocănia şi hoţia care-l înconjoară? Închizând uşile şi ferestrele, şi trăind ca într-un clopot, izolat de ce se întâmplă? Sau implicându-se şi riscând, astfel, să se-mbolnăvească de nervi şi de „românism”?

„…proletariatul ştie o treabă, după program trebuie să fie linişte să se poată odihni, înainte de program trebuie să fie linişte, să se poată pregăti, în timpul programului trebuie să fie linişte, să se poată concentra. Altfel nu merge producţia!”

Mihnea Blidariu, „Playlist (pentru sfârşitul lumii)”, Casa de Pariuri Literare, 2010

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *