Nişte sclifoseli şi un premiu la care se latră

  •  
  •  
  •  
  •  

Despre Premiul Augustin Frăţilă am scris prima dată aici. Am fost invitat să fac parte din juriul de 20 de bloggări care urmează să noteze cinci romane alese de criticii literari Alex. Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache. Între timp, au apărut câteva personalităţi care s-au uitat încruntate la premiu şi nu numai.

Primul a fost Nicolae Manolescu. Preşedintele USR a subliniat faptul că, până la Premiul Augustin Frăţilă, toţi organizatorii de astfel de evenimente au apelat la „instituţii de profil”, care au garantat independenţa şi competenţa juriilor. Apoi, Nicolae Manolescu s-a arătat deranjat de multe lucruri: de denumirea lungă a site-ului asociaţiei organizatoare (acadecu.ro) – cât de scurtă ar fi trebuit să fie?, e lungimea  o problemă?;  de faptul că dânsul, ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, n-a auzit de Mario De Mezzo, implicat în organizarea premiului (nu ştiu cine e răspunzător pentru „necunoaştere”, dar De Mezzo lucrează de câţiva ani în conducerea editurii ALL şi e preşedintele Uniunii Editorilor din România); de componenţa juriului de 20 de bloggeri – „cine le verifică priceperea?”; de modul în care De Mezzo foloseşte superlativele relative; de faptul că Augustin Frăţilă n-a avut treabă cu romanul, ci numai cu poezia şi muzica. Şi altele – aici.

Apoi a sărit Costi Rogozanu. Pe voxpublica, Rogozanu s-a amuzat de ce sunt în stare bloggerii din juriu. „90% varză totală sau aproape totală”, a scris Rogozanu, după care i-a acuzat pe bloggeri că fac parte din confrerii şi că se comentează unii pe alţii. Apoi, s-a plimbat pe bloguri şi a rupt de ici de colo fragmente din care poţi să înţelegi că juriul ăsta, care-şi va permite peste câteva zile să noteze cinci romane, este format din oameni care nu ştiu să citească şi care se fac preş în faţa oricui le oferă un ciolan – “o camarilă de blogări degrabă vărsători de postări e plimbată din cînd în cînd de cîte o firmă ca să se prezinte cine ştie ce produs nou”.

Pentru că a făcut trimitere la mine în două situaţii, mă văd nevoit să-i răspund lui Rogozanu, chiar dacă acest răspuns îi va mai aduce câteva accesări pe voxpublica, lucru pe care cred că l-a urmărit de la început. Aşadar:

1. A extras un citat din prezentarea pe care am făcut-o cărţii “Generation P”, de Viktor Pelevin – “Am digerat greu foarte multe pagini din cartea asta, pe care numai eu ştiu cum am dus-o la capăt. Cum să înţelegi ce e de neînţeles, lucruri care nu se leagă pentru că sunt gândite de un drogat? Am rămas totuşi cu nişte imagini drăguţe create de Tatarski.” – şi l-a comentat astfel:

Poate n-aţi ghicit, dar e vorba despre drogatul de Pelevin. Ajungem la o altă caracteristică a unor blogări literaţi: mulţi cred că ei sînt cei care refuză literatura; numai că uneori şi literatura te poate refuza pe tine deşi e scrisă de vreun drogat sau de vreun beţivan înecat în vomă acum 200 de ani.

Din comentariul său, se înţelege că eu l-am făcut drogat pe scriitor. I-am explicat pe voxpublica faptul că a greşit şi că, de fapt, Tatarski, personajul principal al cărţii, este drogatul şi naratorul. L-am întrebat dacă ştie diferenţa dintre narator şi scriitor. Nu mi-a răspuns.

2. A făcut trimitere la interviul pe care i l-am luat lui Mario De Mezzo:

la unul citesc un interviu cu organizatorul evenimentului, interviu luat pentru “Observatorul militar”

L-am întrebat care este problema. Din nou, niciun răspuns. Oricum, simt nevoia să precizez că interviul respectiv a fost realizat după ce mi s-a propus să fac parte din juriu (cei curioşi îmi pot cere fişierul audio în care glumeam cu Mario De Mezzo pe seama paranoiei de care urma să avem parte – s-a dovedit că nu ne-am înşelat). Spre deosebire de Nicolae Manolescu, am fost curios să aflu cine este Mario De Mezzo şi să primesc detalii despre premiul literar pe care l-a iniţiat. Pe de altă parte, am dorit să cunosc mai multe despre piaţa de carte din România şi am considerat că preşedintele Uniunii Editorilor din România mă poate ajuta în acest sens.

Pe traseul acestor discuţii, a mai fost şi “un cristian”, care chiar mi-a ales mărturia, încadrând-o, alături de alte trei, la capitolul “sclifoseli”. Celor care nu ştiu despre ce e vorba, aceasta este mărturia pe care le-am trimis-o organizatorilor:

“Mi-ar plăcea ca într-o zi să-i dau personal unui scriitor 10.000 de euro. Cunosc vreo doi care ar lăsa literaturii române măcar o capodoperă dacă ar avea banii aceştia.
Cu ei, ar putea trăi şi crea în linişte, fără grija asigurării existenţei. Nu-mi fac iluzii şi nu sper că o să pot face gestul acesta în viaţa pe care o trăiesc. Dar o să mă bucur nespus dacă aprecierile mele de cititor îşi vor face efectul şi în buzunarul plin de găuri al unui scriitor.”

Şi acesta este comentariul lui “un cristian”:

“Nu știu cu ce ochi vor citi marii scriitori înscriși aceste dovezi de atașament față de literatura română, dar sclifoselile de mai sus îmi dau senzația (personală) unui clișeism greu de explicat. Pe măsură ce se adaugă și se comentează, riscul devine din ce în ce mai mare să ne confruntăm cu un SMURD pentru literatură.”

E adevărat că nu-mi pică bine când colegi de juriu (ştiu că unii ar sări imediat cu colţii pe expresia asta) comit greşeli de genul „literal” în loc de „literar”. Sau că din acest juriu de bloggeri fac parte unii care scriu despre cărţi din an în Paşte sau citesc două pagini şi-i apucă somnul. Dar e bine de ştiut că e dreptul organizatorilor să cheme alături de ei pe cine doresc. Şi poate că literatura noastră nu are nevoie de SMURD. Aşa o fi. De asta la lansările scriitorilor noştri vin numai 15 persoane. De asta, de exemplu, la „Prăvălia cu cărţi” din Constanţa (o librărie mai mult decât onorabilă) nu s-a auzit de „Casa de pariuri literare” (proiect prin care Victor Jalbă-Șoimaru şi “un cristian” încearcă să promoveze literatura română; de altfel, o editură de la care am citit cărţi bune).

Cineva îi roagă pe membrii juriului să renunţe: “Mulţumiţi pentru onorea de a fi invitaţi să faceţi parte din juriu şi retrageţi-vă cu demnitate!”, iar altcineva crede că “blogosfera românească este un fel de Dragonul Roşu virtual. Cu la fel de multă proastă calitate scoasă la vânzare şi etichetată produs de lux.”

Nu o să mă retrag, ci o să rămân în juriu pentru că aşa mi se pare demn. Cred în libertatea deciziilor noastre şi îi rog pe cei care comentează negativ pe marginea acestui premiu să o facă în continuare. E şi asta o reţetă de marketing. Altfel, tot pe aceştia îi invit să citească pe blogul meu şi altceva decât fragmentul pe care l-a extras Rogozanu. Printre altele, sunt acolo interviuri cu Dan Lungu, Radu Aldulescu şi Alexandru Vlad.  Sau şi astea sunt tot sclifoseli?

Citeşte şi:

0 comentarii la „Nişte sclifoseli şi un premiu la care se latră”

  1. Ai dreptate, Costi. Ramai, nu este cazul de retragere…
    Pana la urma, probabil si eu as fi acceptat locul acesta daca era cazul.

    Dar sa iti spun cuvintele unui coleg din blogosfera cinefila cand a fost alaturat intr-o ancheta cu o pitipoanca ce nu stia nimic despre filme: data viitoare ma voi asigura sa nu ma mai aflu intr-o astfel de companie… Cam asa ar trebui sa ganditi si voi (parerea mea), oameni care apreciaza cu adevarat cartea si cultura in ansamblu, atunci cand vedeti ca aveti acelasi vot cu persoane care nu citesc decat primele doua pagini dintr-o carte: sa evitati aceasta alaturare in viitor.

    In rest, va tin pumnii multora dintre voi. In mod sigur voi citi romanul castigator, daca nu am facut-o deja…

  2. @Jovi
    Multumesc pentru sustinere. Ai dreptate in privinta asigurarii. In cazul acesta, din moment ce am acceptat, nu mi se pare cinstit fata de organizatori sa renunt. Sincer, nici nu as vrea. Chiar imi place sa contribui la proiect. Problema structurii juriului nu-mi apartine, dar de alta data cred ca voi tine cont de detaliile astea. Daca va exista alta data.

  3. hai sa-ti spun pe scurt. discutia despre premiul asta, cu modestie spun, eu am deschis-o (pe criteriile pe care le-am afisat pe blog: decredibilizarea criticii prin asocierea cu bloggeri amatori; suma exorbitanta in contextul dat al crizei industriei – reviste care se desfiinteaza, bugete taiate la institutii, disparitia unor institutii; precedentul unui tiraj paralel la carti care nu si-au epuizat tirajul). La mine pe blog ai toate datele si se poate verifica punct cu punct. Putina documentare nu strica. Se pare ca daca nu lua o pozitie Manolescu, totul era perfect si nu vedeati nimic in neregula.
    Cat despre faptul ca editura CDPL nu exista la nu stiu ce librarie din Constanta, ti-as putea spune sa le cauti la Carturesti (unde e vad) si ti-as mai spune ca am pierdut multe carti in Constanta dintr-o relatie cu un librar neserios, de la librarie importanta (zice-se, o sa caut, n-am chef sa-i fac si reclama). Am fost personal la Pravalia cu carti si am vorbit. Nu m-a convins. Nici la un eveniment despre Marin Mincu nu s-a umplut o sala in Constanta, n-are rost sa bifam carti intr-o librarie daca nu e public interesat si am luat deja teapa de un librar serios. Se fac comenzi si on-line, nu e musai sa ducem la botul calului, daca nu exista seriozitate si implicare. Daca nu a auzit cineva de cartile CDPL, nu e treaba noastra. Exista site, referinte, cartile se vand, au ebook, circula, au lansari in librarii importante din toata tara, unde sunt cerute, nu tre sa fac campanie la metrou sau pe plaja cand am pornit totul din banii mei si nu ma scald in aur si informatia nu e ascunsa sub pres. Daca o carte isi epuizeaza tirajul nu trebuie sa fie pe toate gardurile.
    Nu zice nimeni sa te retragi, dar constata, macar atat, ca se putea face o selectie mai acatarii la bloggeri. Premiul oricum se va da, dar nu stiu cata credibilitate mai au cei care-l dau.
    Generalizarile sunt paguboase. Poate ai fost la trei lansari cu 15 spectatori, poate ai ratat altele cu 100. Intreaba-te si de ce se epuizeaza unele tiraje, de ce se fac mai multe lansari la o singura carte, de ce revistele se-ncapataneaza sa existe pe o piata indiferenta si nu crede ca blogul revolva ceva structural. In industrie totul costa, nu e simpla postare pe blog.
    In acest caz, suma e tentanta, doar ca amanuntele o fac greu de digerat. Nu din cauza orgoliului scriitorilor, ci al organizatorilor, care cred ca o stiva cu carti repereaza onoarea unor scriitori care, e f adevarat, nu pot trai din ceea ce scriu. Dar nu aruncand cu banii in freza lor rezolvi ceva.

    1. @miculftiriadi
      1. Dacă nu sunt bani, de ce nu sunt bani? Dacă sunt, de ce sunt atât de mulţi?
      2. “Daca nu a auzit cineva de cartile CDPL, nu e treaba noastra.” Trist. Nu e afacerea mea, dar daca ar fi, n-as spune asa ceva.
      3. Tot despre CDPL: “Exista site, referinte, cartile se vand, au ebook, circula, au lansari in librarii importante din toata tara, unde sunt cerute.” Felicitari! Inseamna ca detineti secretul succesului.
      3. Am recunoscut deja ca selectia putea fi alta. Dar nu eu am facut lista. Eu am fost doar intrebat daca vreau sa sprijin proiectul.
      4. Nu stiu daca organizatorii isi imagineaza ca “o stiva cu carti repereaza onoarea unor scriitori”. Eu inteleg ca vor sa promoveze literatura romana. Si cred ca o vor promova. Altfel nu acceptam sa intru.

  4. 1. nu, daca sunt bani, sa stim cine-i da (mai cauta informatii) si cum isi permit sa dea atatia bani pt o carte de la alta editura (chiar nu se-ntelege ca premiul asta cumpara o carte aparuta, prin contract, la alta editura? Spune-i lui Messi sa joace o repriza la Real si alta la Barca, in acelasi meci)
    2. Foarte trist. Ma intereseaza sa fie autorii multumiti si cartile sa se vanda, nu sa stea prin vitrine.Si intelege ca nu o editura vine cu oferta la o librarie sau la o biblioteca (desi noi sfidam regula asta si mergem), ci e fix invers. Nu ma duc sa strig fiare vechi la poata. Doar de-asta au rol public si cunosc publicul. Noi ne vindem cartile, nu trebuie sa batem la usi care nu ni se deschid din comoditate.
    3. Nu detinem niciun secret. Impunem normalitatea. Vezi si interviuri cu scriitori, si galerie foto originala, si trailere la carti, le poti rasfoi, nu vrem sa umplem tara de carti, ci sa existe o relatie corecta intre cerere si oferta. Nu stam cu mana intinsa.
    4. asta e situatia
    5. s-o promoveze, dar la atatia bani se putea face si o promovare fara atata amatorism. Si mai ales s-o promoveze corect, nu sa se bata in piept cu cel mai mare premiu si cei mai si cei mai. Conteaza f mult cum arunca cu banii.

  5. @miculftiriadi
    1. Organizatorii au raspuns aici:
    http://www.acadecu.ro/blog/2012/10/raspuns-dlui-nicolae-manolescu-la-articolul-cine-acorda-premiile-literare/
    Inteleg ca drepturile raman la “editura mama”. Cele 1000 de exemplare care vor fi tiparite vor apartine unui circuit inchis… Cum se va face lucrul asta nu stiu, probabil il stiu mai bine scriitorii care s-au inscris si care, logic, au contracte cu alte edituri. Iar daca s-au inscris, inseamna ca le convine.
    2/3. Cred ca atat librariile cat si editurile trebuie sa fie proactive, daca termenul asta nu e prea pretentios. Ca unul nu trebuie sa bata la usa altuia sau sa strige fiare vechi mi se pare o perspectiva gresita. Pana la urma, fiecare face ce crede mai bine pentru afacerea lui, dar eu nu vad cum anume dauneaza unei edituri faptul ca bate la usa unei librarii. Asta nu inseamna sa stai cu mana intinsa ci sa incerci o forma de promovare in plus.
    5. E dreptul fiecaruia “sa arunce” cum vrea cu banii. Sunt de acord cu ce spuneti in privinta capitolului “cei mai”, dar asta e… Din nou, fiecare se promoveaza cum vrea.

  6. da, am citit raspunsul. am si comentat (iarasi suntem in contratimp). fiecare crede ce vrea si face cat poate. doar ca, vezi tu, cand anunti cel mai mare eveniment al literaturii si pretinzi ca schimbi istoria trebuie sa ai macar habar de ce exista, nu sa anunti venirea mantuirii cu apa de ploaie.
    Circuitul inchis e tot o piata paralela. Daca tu crezi ca 1000 de exemplare inseamna ceva, intreaba la librarie cate carti vand intr-o saptamana. Si hai sa ne gandim asa. Dau premiul 10 ani, da? 10 ani cartile altor edituri (cele mai bune romane, cred ei) migreaza spre alta editura. Ce-nseamna asta? Ca le spui in fata editurilor respective ca nu-s bune sa-si promoveze cartile? Sau ca joci incorect fata de un plan editorial? De ce sa iei de la altii si sa nu scoti doar la tine? E o insusire a unui capital simbolic, o mica fraiereala.
    Promovarea se face oricum, dar mai conteaza si ce zice breasla, ca nu toti sunt asistati si asteapta sa vina o viata mai buna din alta parte.
    Spui de lansari de 15 oameni dar uiti ca saptamanal exista concursuri, premii, festivaluri, evenimente, turnee de lectura. Nu e chiar totul asa de rudimentar. Scriitorii mai si calatoresc, Li se mai traduc carti. Citeste, te rog, cu atentie ultima mea postare si spune-mi ce e cu stiva cu carti, ca eu nu inteleg acest mod de a pune problema. Daca dai bani nu inseamna ca poti calca in picioare un sistem intreg. S-ar putea ca nu toate cartile bune sa vrea sa vina la tine (cum se vede).
    Repet, banii sunt bineveniti, modalitatea, greu de inteles (din deja prea multe puncte de vedere).

  7. @miculftiriadi
    Repet, nu stiu ce inseamna circuit inchis. Vom vedea. Stiu insa ca nimeni nu a fortat pe nimeni sa se inscrie.
    Nu traiesc in fenomen, sunt doar un cititor “sclifosit”, dar din ce mi-au mai povestit unii scriitori, un tiraj mediu bun in Romania este de 2000. Daca e asa, 1000 de exemplare inseamna ceva. Dar, inca o data, fiind vorba de un circuit inchis, nu stiu care este semnificatia celor 1000 de exemplare.
    Apoi, am vorbit de lansarile cu 15 persoane, in conditiile in care cred ca literatura noastra s-ar putea sa aiba nevoie de un SMURD daca nu stie sa profite de diverse momente, cum e si acest premiu. La mine, cititorul “sclifosit”, ajunge faptul ca multa lume (vorbesc de cei pe care-i cunosc, deh, poate ar trebui sa-mi schimb familia si cercul de prieteni) nu stie nici macar trei nume de scriitori romani contemporani (in afara de Cartarescu, desigur). Nu mai zic de numele editurilor care promoveaza scriitori romani. De asta, dar si pentru ca-mi place literatura noastra, ma bucur de astfel de initiative, indiferent cate discutii ar isca. Sigur, nimic nu e perfect, ar fi lucruri de imbunatatit si la acest premiu, dar hai sa ne gandim numai la bucuria unui scriitor de a primi 10000 de euro. Stiu ca unii nu pot, dar e pacat. E pacat pentru ca asa suntem noi, romanii, si-mi pare rau ca pana si un premiu literar (atentie, sa scrie cineva ca, uite, un membru al juriului a stiut cum se scrie cuvantul asta in acest context) starneste polemica.

  8. imi place foarte mult asta cu noi romanii. exista internet, la un click distanta se poate afla orice. a cui e vina ca nu stiu cati n-au auzit de scriitorii romani? exista profi de romana? exista bibliotecari? anticari? librari? studenti la litere? exista manuale alternative? exista festivaluri de literatura? exista traduceri? oricine intra intr-o librarie serioasa gaseste zeci de titluri, ce-i opreste pe cei care vor sa fie informati sa caute, sa mearga la targurile de carte, sa mai caute o revista pe net (ca au ce gasi si ce citi, nu doar textulete pe bloguri)? Exista bloguri profi, comunitati literare care recomanda? Cum sa nu gaseasca informatii?
    Si, atentie, intiativele sunt bune, doar nuantele conteaza. nu va imbatati cu apa rece, discreditand la pachet o industrie despre care nu stiti mai nimic si pe care tot ziceti c-o veti salva cu doua carti cumparate pe luna. cartile intra in circuit, in biblioteci, la traduceri, nu salveaza x bloggeri sau y critici nimic. felul de a pune problema nu e corect, a spune ca premiul asta vine dupa 20 de ani de indiferenta e nu numai o sfidare, ci si o impertinenta. reciteste comunicatele si mesajele organizatorilor, vezi cine sunt, cauta macar pentru tine si-o sa ramana niste semne de intrebare. Si intreaba-te de ce autori importanti nu si-au inscris cartile. Da, e bine sa iei 10.000 de euro, dar depinde si cum si de la cine.
    mai vorbim peste 3-5 ani, sa vedem ce va sa fie cu acest premiu fenomenal.

  9. @miculftiriadi
    Sunt curios care autori importanti nu si-au inscris cartile. Daca poti sa-mi dai 2-3 exemple, o sa ma intreb si de ce.
    Cel mai bine ar fi sa asteptam cum spui si tu 3-5 ani. Dupa altii, s-a asteptat mai mult de atat si n-au facut mai nimic.
    Pe de alta parte, cred ca iei lucrurile prea personal. Nu te acuza nimeni de nimic. Sincer. Tonul tau e prea acid pentru momentul asta si tin sa precizez ca nu eu am folosit primul cuvinte precum sclifoseli, sfidare, impertinenta. Simt ca nu ajungem nicaieri continuand asa.

  10. In ceea ce-l priveste pe Costi Rogozanu, ma tem ca la el grila de lucru e una singura: e anti-capitalist – e bun, e anti anti-anti-capitalist – e rau. Nu intru si in definitii, ca e durere si acolo. N-am citit cartea lui Pelevin, dar citind la tine subiectul ei lucrurile mi se confirma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *