„În livadă, rândunicile” de Peter Hobbs

O poveste simplă şi frumoasă despre o dragoste imposibilă din Pakistan. Cel care o spune iese din închisoare după 15 ani de chinuri şi îşi aminteşte despre cum a început totul în timp ce este găzduit la un om cu suflet bun. Întâmplarea face ca locuinţa acestuia să se afle în apropierea livezii în care, copil fiind, povestitorul obişnuia să-şi petreacă timpul înainte de fi fost arestat. În felul acesta, în timp ce se întăreşte fizic, povestitorul, ajuns aproape de 30 de ani, îşi aminteşte şi de modul în care s-a îndrăgostit de Saba, fiica unui lider local, pe care a convins-o să-l urmeze în acea livadă. Sigur că escapada nu i-a convenit tatălui fetei şi, după o înfruntare între tată şi tănâr, cel din urmă este arestat şi trimis la închisoare, unde, în cei 15 ani, nu află nimic, nici despre familia lui, nici despre fata de care s-a îndrăgostit.

„Saba – eram doar nişte copii pe atunci şi nu ştiam nimic despre graniţele care despart lumea adulţilor.” Aşa îi scrie fostei iubite într-un caiet pe care il oferă gazda, Abbas, ca să-şi pună în ordine gândurile. Zilele trec, în livada respectivă se strâng rândunicile, rodiile se coc, iar amintirile tânărului se apropie din ce în ce mai mult de prezent. Pe măsură ce le povesteşte, el realizează că lucrul care l-a marcat cel mai mult în anii de detenţie este răul, cu formele sale de manifestare: „Mai presus de orice, închisoarea m-a învăţat că în lume există oameni răi”.

Însă, ce e de remarcat, răul acesta, capabil să ţină închis pe cineva numai pentru că s-a îndrăgostit de cine nu trebuie, nu poate să oprească sentimentele. Tânărul îşi declară ataşamentul pentru Saba, chiar dacă au trecut atâţia ani şi ea sigur şi-a văzut de viaţă fără să se mai gândească la dragostea de câteva zile din copilărie.

„…Atunci când ne vom întâlni, te va întrista să vezi că am rămas un copil, în vreme ce tu te-ai eliberat de acele emoţii adolescentine şi ai devenit femeie.”

E o carte ca o declaraţie de dragoste pentru că se presupune că povestea va ajunge într-o zi în mâinile tinerei. „Am spus că nu-l cunosc pe băiatul care am fost odinioară. Într-adevăr, tot ce mai rămâne din el e această dragoste pentru tine.” Totuşi, finalul rămâne deschis, pentru că n-are loc nicio întâlnire între cei doi, iar povestitorul urmează să plece în căutarea familiei sale. Poate că Peter Hobbs va merge mai departe cu acest tânăr. Ar trebui, pentru că altfel m-ar cam lăsa cu gândurile suspendate şi cu imaginea incompletă. OK, e vorba de un tânăr care foloseşte jurnalul pentru a se reface psihic, dar… Parcă lipseşte ceva.

Peter Hobbs, „În livadă, rândunicile”, Editura Polirom, 2012

Citeşte şi:

0 thoughts on “„În livadă, rândunicile” de Peter Hobbs”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Conţinut protejat împotriva copierii