„Intermitenţele morţii” de José Saramago

„A doua zi nu a murit nimeni.” Aşa începe şi se termină romanul ăsta, în care Saramago mi s-a părut amuzant, ca-n „Omul duplicat” sau „Toate numele”, dar şi grav, precum în „Pluta de piatră” sau „Peştera”. Practic, începând cu un 31 decembrie, ora 24.00, nu mai moare nimeni. Ce …