Una dintre cheile înţelegerii umanităţii

cropped-banner-editia-a-cincea-2012 (1)

Cum nu sunt un cititor pasionat de poezie, am mers la ultima seară a Festivalului Internaţional de Literatură mai mult din curiozitate. Premieră pentru cele cinci ediţii ale FILB, seara de poezie i-a adus pe scena de la Muzeul Ţăranului Român pe britanicul George Szirtes (nu i-a dat nimeni prilejul, ca lui Will Self, în prima seară, să spună că-i mai degrabă englez sau londonez), suedezul cu origine siriană Daniel Boyacioglu şi pe ai noştri Mircea Dinescu şi Marius Chivu. De departe, prins la Glasgow din cauza precipitaţiilor, a intervenit prin skype jamaicanul Kei Miller, care a citit câteva din ultimele sale poeme şi a promis că va veni la Bucureşti anul viitor.

Seara a început cu fiecare poet citindu-şi din „capodopere”. Primul a fost George Szirtes, de la care am reţinut că „Nature is a madness with a method” şi că „When the snake enters a book, the book closes”. În unele momente ale lecturii sale, colegul de „masă”, Daniel Boyacioglu şi-a închis ochii parcă pentru a simţi mai bine versurile britanicului. Tot cu ochii închişi a stat şi Szirtes la lectura prin skype a jamaicanului Kei Miller.

Mircea Dinescu a răsfoit minute bune revista „România literară”, după care şi-a cercetat propria carte („Democraţia naturii”, 1981) în căutarea poeziilor pe care avea să ni le citească peste câteva minute. Dinescu a vorbit mult, prea mult, uneori bine, alteori confuz şi prea plin de sine, despre cum a încercat el înainte de 89 să reabiliteze ideea de realism socialist. A părut frustrat că nu a fost considerat dizident literar în ultimul număr din Dilema veche şi ridicol când a penalizat-o verbal pe o domnişoară care s-a ridicat şi-a părăsit sala în timpul discursului său. Dinescu a apreciat că „drama scriitorului român e lumea mică în care trăieşte” şi a punctat faptul că „nu e adevărat că poetul nu are viaţă personală; are, şi din ea se trage poezia”. Marius Chivu a citit din cartea sa de poeme ceva care mi s-a părut foarte trist, iar Dinescu, cu legătură foarte subţire cu lectura lui Marius Chivu, nu s-a putut abţine să spună că „sunt un mare poet când gătesc; când mănânc sunt prozator” 🙂. Dinescu a stârnit multe zâmbete, dar nu ştiu câte au fost de plăcere şi câte din cauza ridicolului în care s-a plasat de multe ori.

Altfel, am remarcat charisma lui Daniel Boyacioglu, care a recitat un poem hip-hop în suedeză, din care cred că am prins două cuvinte: Stockholm şi Boyacioglu, şi a spus că poeţii, în general, sunt cei mai mari specialişti ai unei societăţi în mutarea virgulei. „Suntem special dotaţi ca să putem sta la infinit pe canapea în căutarea cuvântului potrivit”, a spus suedezul. „Un om normal, dacă ar încerca acelaşi lucru, ar înnebuni.”

Szirtes mi s-a părut echilibrat şi tind să-i dau dreptate, în ciuda faptului că nu mă atrage extraordinar de tare lectura versurilor, asupra faptului că poezia nu va muri niciodată. Ea va rămâne una dintre cheile înţelegerii umanităţii.

O seară frumoasă, aşa mi s-a părut. Mi-a părut rău că anul acesta am fost prezent numai în prima şi ultima seară, dar asta-i viaţa, e bine că totuşi organizatorii au dat semnale clare că festivalul se va ţine şi anul viitor. „La fix două săptămâni după Gaudeamus”, a spus Oana Boca Stănescu. Ne vedem anul viitor!

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *