„Şoseaua Căţelu 42”, de Alina Nedelea

tn1_soseaua_catelu_42_n_tipar_12_mmAm văzut-o pentru prima dată pe Alina Nedelea pe coperta cărţii sale autobiografice. O tipă în veston militar, cu grade de caporal (sau plutonier), cu cercei lungi şi părul dezordonat, dar şi cu un zâmbet larg şi sincer. Habar n-aveam cine e, dar m-am interesat şi am aflat că e o actriţă care face carieră în Italia, după ce a debutat în România, cu rolul principal din „Chira Chiralina”. Bravo ei, mi-am spus. E bine când românii noştri se afirmă prin muncă în Italia.

Apoi, am avut ocazia s-o întâlnesc pe Alina datorită lansării volumului „Şoseaua Căţelu 42” (numele străzii pe care a locuit ea în Bucureşti). Mi s-a părut o persoană foarte directă, cu un stil de a râde rar, foarte gălăgios şi comic, pe care cred că o poţi acuza de multe, dar nu de lipsă de sinceritate. Cum e poza de pe coperta cărţii sale, aşa e şi ea. Mi-a spus că a vrut să-şi publice autobiografia pentru „a se da mare” şi puteţi citi într-o postare mai veche detaliile acelei întâlniri. Tot atunci am aflat şi cum a fost realizată fotografia: prietenul ei de atunci era în armată şi le făcea poze soldaţilor. În vizită la unitate, Alina nu a ezitat şi, fără să ştie ce o să iasă peste ani, şi-a imortalizat zâmbetul la câţiva centimetri de un pistol mitralieră.

Citindu-i volumul, mi-am dat seama că Alina Nedelea nu are de ce „să se dea mare”. Cum să te dai mare şi mai ales cu ce atunci când eşti tânăr dar: 1. de copil, ai aflat că mama ţi-e de fapt bunică; 2. pleci în Italia, unde munceşti ca să strângi bani de bicicletă; 3. te prostituezi; 4. joci la ruletă câţiva ani etc.?

Alina Nedelea nu se dă mare, dar cred că vrea să fie mare. România pe care o prezintă ea e cea de care a fugit, e ţara care îi aminteşte de familia mincinoasă. În schimb, Italia e ţara care i-a dat şansa unei vieţi noi şi a unei cariere… Acolo, probabil, a învăţat să fie sinceră şi directă, aşa cum, fără jenă, este în „Şoseaua Căţelu 42”. Povestea ei este dramatică, dar vorbeşte despre cum poţi să te ridici dacă ai atitudine pozitivă. „O zi fără un surâs e o zi pierdută!” (C. Chaplin) Sunt vorbe pe care Alina Nedelea mi le-a transmis pe post de autograf. Am înţeles de ce.

Alina Nedelea, „Şoseaua Căţelu 42”, Editura ALLFA, 20120018

Citeşte şi:

0 comentarii la „„Şoseaua Căţelu 42”, de Alina Nedelea”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *