„Măsline aproape gratis”, de Alexandru Vlad

Alexandru_VLAD_Masline_aproape_gratisS-a întâmplat ceva drăguţ atunci când am cumpărat cartea asta. Eram la Bookfest-ul de Crăciun, la Biblioteca Naţională, când, la standul editurii Eikon, am descoperit-o, în unic exemplar, şi mi-am amintit că îmi povestise despre ea chiar autorul, cu ocazia decernării Premiului „Augustin Frăţilă”. L-am întrebat pe cel de la stand cât costă cartea. „20… Ăăă, 15… Hai, daţi 10 şi e a dumneavoastră!” M-am mirat şi i-am spus că, la preţul ăsta, e chiar o afacere bună. „Păi de-aia e târg, ca să negociem…” Sigur, nu fusese nicio negociere. Pentru Alexandru Vlad, care mă impresionase cu „Ploile amare” aş fi dat şi 20 de lei, deşi ulterior, pe net, am găsit volumul la 15 lei 🙂

Cartea poartă titlul uneia dintre proze, una din cele 42, dacă am numărat corect. Cineva caută sâmburi de măsline, pe care intenţionează să-i consume ca medicament. Numai că vremurile grele îi fac demersul aproape imposibil. Când dă şpagă, i se oferă câteva borcane de măsline dintr-o unitate militară, numai că, atunci când ajunge acasă, descoperă că acele măsline aveau în loc de sâmburi „dopuri” din gogoşari. E una dintre cele mai bune şi mai veritabile proze ale acestui volum, asortate în ideea în care scot în evidenţă pragul trecut odată cu Revoluţia din 1989. Unul dintre texte, „Note din decembrie”, prezintă modul în care s-au derulat evenimentele din acel decembrie, în Cluj, cu autorul martor nemijlocit.

Cele mai multe „proze” mi s-au părut mai degrabă articole de opinie sau minieseuri. Oricum, din toate se desprinde o voce echilibrată, când amuzantă – povesteşte cum a alungat două nevăstuici din podul casei cu ajutorul lui Wagner; „Nu Mozart, pentru că s-ar putea să le placă!”, când melancolică, gravă sau meditativă. Niciodată stridentă, nici măcar atunci când povesteşte despre Revoluţie.

Mi se pare important ca atunci când citesc o carte să simt vocea scriitorului, ca şi cum aş asculta audiobook- ul în lectura lui. După „Ploile amare” şi după ce l-am cunoscut pe Alexandru Vlad, mi s-a părut că îl aud citindu-mi „prozele” strânse în acest volum, cu scurte pauze pentru a trage din pipă. Or fi fost ele simple exerciţii de menţinere „în formă”, or fi fost mai multe minieseuri decât proze, nu contează. Mi-a făcut plăcere să-l reîntâlnesc pe Alexandru Vlad. O afacere bună 🙂

Despre a fi scriitor: „Aşa e în meseria aceasta – o jumătate de viaţă te străduieşti să devii cunoscut şi, dacă-ţi reuşeşte, cealaltă ţi-o petreci încercând să treci drept un necunoscut.”

1313823900_alexandru-vladAlexandru Vlad, „Măsline aproape gratis. Proze asortate”, Editura Eikon, 2012

Citeşte şi:

0 comentarii la „„Măsline aproape gratis”, de Alexandru Vlad”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *