„Aventurile unui gentleman bolşevic” de Cătălin Mihuleac

Avem un tovarăş, Ion Scutelnicu, „ştab recunoscut în aparatul propagandistic al Partidului Comunist Român”, un pictor inadaptat, Emil Faure, şi o „colegă într-un fel cu Tolstoi şi Dostoievski”, Mihaela Gârneaţă – Ella, scriitoare de pancarte cu lozinci şi de petice de piele pentru blugi.

Tovarăşul este responsabil cu aducerea pictorului pe linia de plutire comunistă şi, pentru că nu reuşeşte, îl „marginalizează” repartizându-l într-o locuinţă improprie din subsolul unui bloc. Se construieşte astfel o proză realistă, extrem de amuzantă datorită limbajului şi talentului de portretist al lui Cătălin Mihuleac. Sunt aspectele cele mai reuşite ale acestui volum. Iată, de exemplu, cum este portretizat pictorul: „Îşi admiră goliciunea în oglinda de pe hol, înainte de-a se preda cu totul duşului. Arăta satisfăcător spre bine, scutit de balonările pântecelui şi obrazului. Arăta ca un artist socialist veritabil, plat la abdomen, cu o supleţe ierbivoră, vădit africană, la coapse. Un pic prea păros, poate, asta da. Avea păr suficient ca să se lipsească de pătură, când dormea”. Din aceeaşi perspectivă, este analizată şi Ella: „Se privi, mândră şi autocritică, în oglindă: o femeie despre care se putea spune că-i concepută nu la beţie, ci mai curând la indigestie”.

Treptat, Cătălin Mihuleac schimbă total universul şi alunecăm într-o distopie, în care apartamentul lui Faure se micşorează sub ameninţarea unui inamic invizibil. Pereţii se apropie ca împinşi de o forţă covârşitoare, iar picturile sunt distruse de ceea ce pare a fi un şobolan instrumentat de partid. Peste toate, Ella porneşte în salvarea iubitului, Emil Faure, folosind pentru deplasare un covoraş din scuipat (oricât de ciudat ar părea, mi-am amintit de „Maestrul şi Margareta”). Din păcate pentru Ella, „locuinţa a devenit mică, tot mai mică, până a ajuns cât un mic pachet de unt şi a putut fi eliminată prin ţevile de canalizare ale clădirii” (iar ţevile m-au trimis cu gândul la Boris Vian – „Spuma zilelor”). Nu ştiu dacă asemănările cu Bulgakov şi Vian au fost intenţionate sau întâmplătoare…

Interesantă schimbarea de registru, deloc de anticipat în prima parte, realistă şi foarte amuzantă. Când am simţit că textul o ia în altă direcţie, am fost uşor dezamăgit, pentru că îmi plăcuse stilul de la început… Aparent, e genul de lectură pentru destindere, care însă spune foarte multe despre perioada comunistă, mai ales că atât Faure cât şi Scutelnicu au fost concepuţi „pe şantierele de construcţie revoluţionară”, după emiterea decretului împotriva avorturilor.

„…ceea ce făcea muncitorul în fabrică nu era simfonie pentru strung şi orchestră? Ceea ce făcea ţăranul pe câmp nu era proză, pe alocuri chiar poezie, ambele scrise cu plugul?”

Cătălin Mihuleac, „Aventurile unui gentleman bolşevic”, Editura Cartea Românească, 2012

Carte disponibilă pe libris.ro şi pe site-ul editurii.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *