Lună: februarie 2013

„Fraţi de cruce” de Ingvar Ambjørnsen

Doi tipi, abia ieşiţi dintr-o instituţie psihiatrică, sunt cazaţi împreună şi, ajutaţi de un asistent social, încearcă să-şi construiască o nouă viaţă.

Elling este povestitorul, iar prietenul lui, Kjell Bjarne, pare „ceva mai” normal, chiar dacă atunci când vine vorba de socializare amândoi sunt la fel de temători. Le este …


„Întoarcerea huliganului”, de Norman Manea

coperta11Nu sunt primul care s-a apucat de o carte a lui Norman Manea intrigat de discuţiile pro şi contra care-i privesc scrierile. Eu am simţit că nu mai pot amâna momentul când am văzut ce rumoare a stârnit Alex. Ştefănescu cu afirmaţia conform căreia cărţile lui Norman Manea, autor pe …


Zborul petalelor de bujori

In memoriam Dumitru Berbunschi – „Foozie”

Decolez în lumina palidă a unei zile de primăvară timpurie. Din chilia mea etanşă, privesc reuniunea fastuoasă a unor bătrâni cu bărbi grizonante, cărora le zâmbesc. Mustaţa mea de haiduc se încovoaie, iar jumătăţile-i simetrice continuă să-mi mascheze obrajii supţi. Din ei, încă se …


„Punctul Omega”, de Don DeLillo

coperta1Am citit câteva cronici la precedenta carte semnată Don DeLillo – “Cosmopolis” – iar primul lucru pe care l-am făcut după aceea nu a fost o vizită rapidă la librărie ca să-mi cumpăr volumul. Nu, nici măcar n-am reţinut cartea pe vreo listă prelungită a dorinţelor livreşti. Însă n-am uitat …


C.P., vALLuntar, la Radio România Cultural

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XIibEEKJJYQ]…


Dan Lungu, îngrozit de poveştile „babei comuniste”

Am fost astăzi la Teatrul Naţional Bucureşti, în Sala Mică proaspăt renovată, pentru a mă reîntâlni cu scriitorul Dan Lungu. În seria de conferinţe căreia n-am nimic să-i reproşez în afara slabei promovări, Dan Lungu a vorbit despre baba lui comunistă şi alţi demoni. Ion Caramitru a spus despre el, …


De ce îl citesc pe Norman Manea?

Nu pot să-mi imaginez că dialogul încins dintre Ovidiu Şimonca şi Alex. Ştefănescu este regizat pentru ca scriitorul discutat, Norman Manea, să câştige audienţă. Sigur că nu este vorba de o regie, chiar dacă intersecţia dintre afirmaţiile celor doi n-are cum să provoace, pentru neavizaţi, decât curiozitate şi un pic …


„Cronicile genocidului”, de Radu Aldulescu

coperta1Ne reîntâlnim cu Robert Stan, zis Satan sau Diavolul, la vreo 30 de ani după cele descrise în romanul „Îngerul încălecat”. Robert este acum „înalt, slab, cocârjat, curbat ca un ac de undiţă, supt la faţă şi cenuşiu, cu privire surpată într-un albastru cenuşiu şi plete cenuşii, câlţoase şi


„Capătul lumii”, de Leon-Iosif Grapini

602947_330955587008254_506920649_nDupă Capăt de linie şi Cetatea cu nebuni, am deschis Capătul lumii cu siguranţa că-mi va plăcea. Leon-Iosif Grapini, pentru cei care n-au auzit de el, este un Saramago român, adică scrie în stilul portughezului mai bine decât altul de pe la noi. De fapt, nu ştiu alt scriitor …