Dan Lungu, îngrozit de poveştile „babei comuniste”

  •  
  •  
  •  
  •  
Dan Lungu, caricatură de Bogdan Petry.
Dan Lungu, caricatură de Bogdan Petry. Sursa – link.

Am fost astăzi la Teatrul Naţional Bucureşti, în Sala Mică proaspăt renovată, pentru a mă reîntâlni cu scriitorul Dan Lungu. În seria de conferinţe căreia n-am nimic să-i reproşez în afara slabei promovări, Dan Lungu a vorbit despre baba lui comunistă şi alţi demoni. Ion Caramitru a spus despre el, în introducere, că seamănă cu Vodă Cuza şi cu Emil Constantinescu, trimitere care a încălzit audienţa. Şi dacă unii s-au dezgheţat mai greu, ţinând cont de lapoviţa care începuse cu vreo 30 de minute înaintea conferinţei, s-au dezmorţit cu siguranţă în timp ce Dan Lungu a citit trei fragmente din romanul care l-a făcut cunoscut mai mult decât orice altă scriere de-a sa, „Sunt o babă comunistă”. Apoi, proaspătul numit director al Muzeului Literaturii Române a oferit amănunte despre cum a ajuns să scrie această carte, a treia, după „Cheta la flegmă” şi „Raiul găinilor”. „Am fost confiscat de perioada comunistă aproximativ zece ani”, a mărturisit scriitorul ieşean, care şi-a amintit că romanul care l-a amuzat cel mai tare în timpul scrierii a fost „Raiul găinilor”. Anticomunist prin educaţia primită acasă, Dan Lungu a recunoscut că a fost extrem de tulburat să o cunoască pe cea care avea să devină personaj-narator în „Sunt o babă comunistă”, o bătrână nostalgică, mulţumită de ceea ce trăise în anii comunismului.

Folosind metoda biografică, sociologul Dan Lungu, care lucra în acel moment la o cercetare, a fost nevoit să nu condamne şi să nu contreze vorbele interlocutoarei. Trebuia numai să asculte şi să încurajeze povestea. „Eu ascultam, iar ea devenea tot mai exuberantă. Mă îngrozeam de ce-mi spunea, de cât de frumos vorbea despre comunism, în timp ce mi se ridica părul pe mână.” Ulterior, când a avut ideea de a transforma povestirea bătrânei într-un roman, a postat-o în text, ca alter-ego, pe fiica babei, Alice, emigrată în Canada.

Mi-a plăcut foarte mult cum Dan Lungu a intrat în detaliile bucătăriei romanului şi ale modului în care a echilibrat vocile pentru a obţine amestecul dorit de ironie şi comprehensiune la adresa comunismului. Finalul conferinţei, dedicat întrebărilor publicului, a virat către o discuţie uşor polemică despre condamnarea sau necondamnarea comunismului, la care au venit cu păreri, printre alţii, Ion Caramitru şi Georgeta Dimisianu. Dincolo de acest subiect, care probabil va rămâne polemic şi la 100 de ani după demolarea blocurilor-cutii de chibrite comuniste, am reţinut complimentul extraordinat pe care i l-a făcut lui Dan Lungu o doamnă: „Am citit cartea dumneavoastră la recomandarea soţului meu. El este polonez şi a citit-o în limba poloneză”.

Pe 24 februarie, de la 11.00, tot la TNB, Eugen Istodor va vorbi despre „Lipscani – Ghid turistic & de chefuri”. Intrarea: 16 lei.

Interviul pe care i l-am luat lui Dan Lungu în aprilie 2009, pentru “Observatorul militar” – aici.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *