Zborul petalelor de bujori

  •  
  •  
  •  
  •  

In memoriam Dumitru Berbunschi – „Foozie”

Decolez în lumina palidă a unei zile de primăvară timpurie. Din chilia mea etanşă, privesc reuniunea fastuoasă a unor bătrâni cu bărbi grizonante, cărora le zâmbesc. Mustaţa mea de haiduc se încovoaie, iar jumătăţile-i simetrice continuă să-mi mascheze obrajii supţi. Din ei, încă se mai scurge fosta-mi viaţă uşor, ca o apă lină, căutând adâncirea în spuma zilelor. Zborul nu a fost niciodată mai frumos, iar a scrie despre el înseamnă să împarţi din pâinea sfântă a mărturisirii.

Nu fiţi trişti, viaţa de după viaţă nu e moarte, ci zbor. O vreme-ţi aminteşti de zilele petrecute pe aerodromul primei tale existenţe şi de nopţile dormite pe furate în celula de alarmă, după care focul tău interior se desface în nenumărate petale de bujori. Vântul le poartă peste tot ce ţi-a fost drag şi simţi că, odată cu ele, planează deasupra gândurilor fragmente din sufletul tău. Astfel împărţit, te repezi către cer într-un soi de bucurie nebună, în mijlocul căreia simţi în adâncul tău că nimeni nu mai este ca tine şi că, în lumea de sus, va fi ceva mai bine decât în cea de jos.

Te închini în mintea ta şi scrii în jurnal că te-ai închinat, după care cauţi să transmiţi în eter rugăciunea. Mi se întâmplă şi acum. Totuşi, e straniu că, în timp ce intru între bărbile bătrânilor din cer, chiar dacă deschid gura şi am impresia că vorbesc, nu mă aud. Aşa că zbor şi-aştept să devin lichid, pentru ca sinele curgând peste sine să se transforme-n cuvânt.

Nu fiţi trişti, pentru că tristeţea voastră îmi taie elanul, iar ultimul lucru pe care mi l-aş dori ar fi să simt fericirea în timp ce voi, debusolaţi, staţi ca nişte piloţi fără avioane. Să ştiţi că se zboară şi dincolo de moarte, cu sufletul împărţit în nenumărate petale de bujori, printre bărbile grizonante ale unor bătrâni care râd zgomotos. Râsul lor îmi acoperă rugăciunea, dar martor mi-e jurnalul că mă închin pentru voi şi că simt, în fiecare primăvară timpurie, căldura lumânărilor aprinse în memoria mea. Într-o zi, mustaţa mea de haiduc va fi o barbă din acest cor ceresc, în timp ce, printre petale de bujori, ne vom îmbrăţişa. Vă iubesc!

"Rădăcini de zbor" - Dumitru Berbunschi
“Rădăcini de zbor” – Dumitru Berbunschi

 

Comandorul Dumitru Berbunschi, pilot şi scriitor militar, a murit în urmă cu patru ani, în noaptea de 9 spre 10 februarie 2009. Dumnezeu să-l odihnească!

Articolul a fost publicat în “Observatorul militar”, nr. 7/2013: http://presamil.ro/OM/2013/07/Ziar%2007.pdf

Blogul pe care îl ţinea Dumitru Berbunschi: http://www.pilotmig.com/

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *