„Fraţi de cruce” de Ingvar Ambjørnsen

  •  
  •  
  •  
  •  

Doi tipi, abia ieşiţi dintr-o instituţie psihiatrică, sunt cazaţi împreună şi, ajutaţi de un asistent social, încearcă să-şi construiască o nouă viaţă.

Elling este povestitorul, iar prietenul lui, Kjell Bjarne, pare „ceva mai” normal, chiar dacă atunci când vine vorba de socializare amândoi sunt la fel de temători. Le este greu să vorbească la telefon, nu ştiu cum să facă să iasă din casă, iar cumpărăturile par o adevărată aventură. Treptat însă, fac progrese… Îşi cumpără două pisici şi o cunosc pe Reidun, o vecină însărcinată şi beţivă. Elling îşi descoperă talente de poet şi scrie nişte versuri pe care le introduce în cutii cu varză murată închipuindu-şi că, în felul acesta, vor ajunge mai uşor la cititori.

Fiecare cu damblaua lui. De pildă, Kjell nu prea are treabă cu spălatul şi uită să-şi schimbe lenjeria. De asta, plecaţi într-o drumeţie, când Reidun îi propune să doarmă împreună, Kjell n-are decât să-l roage pe Elling să-i împrumute chiloţii lui curaţi, ca să nu se facă de ruşine. Asta este una dintre cele mai amuzante scene, cam la egalitate cu cea în care aspirantul la faimă poetică, Elling, se duce la un fel de serată literară şi ascultă doi poeţi vorbind despre ocluzii intestinale şi felul în care homosexualii… aşa şi mai departe. Iată ce gândeşte Elling după ce-l ascultă pe al doilea:

„Cândva, în trecutul îndepărtat, ne-am ridicat cătinel în două picioare şi am luat un băţ ca să ne sprijinim. Călătoria noastră în viitor, întru împlinirea potenţialului uman, putea începe. Şi, din fericire, iată că am ajuns la destinaţie. Am inventat bomba nucleară, am ajuns pe lună şi, în cele din urmă, am învăţat cum să ne vârâm capul în curul vecinului. Perspectivele n-au fost niciodată mai bune.”

Dincolo de comicul situaţiilor în care sunt implicaţi Elling şi Kjell Bjarne, cartea aceasta, aparent simplă şi scrisă mai mult ca să amuze, transmite un mesaj puternic în privinţa acceptării diferenţelor dintre semeni. Că-şi povestesc fanteziile erotice sau se-mbată în cinstea naşterii, cei doi nu fac decât să se reintegreze în viaţa nu neapărat normală, ci cea pe care o ştim toţi. Am scris „nu neapărat normală”, pentru că îi dau dreptate norvegianului Ambjørnsen:

„…ceea ce numim normal nu există, de fapt. Omul obişnuit nu există. Cu toţii ne ascundem, într-o măsură mai mare sau mai mică, în spatele unei măşti. (…) Cine poate pretinde că el reprezintă standardul pentru normalitate?”.

Cartea stă la baza filmului “Elling”, nominalizat la Oscar, în 2002, la categoria “Cel mai bun film străin”.


Ingvar Ambjørnsen, „Fraţi de cruce”, Editura ALLFA, 2013

Sursa foto reprezentativă: alchetron.com

Citeşte şi:

7 comentarii la „„Fraţi de cruce” de Ingvar Ambjørnsen”

  1. Pare intersanta! Iar citatul din finalul recenziei m-a convins ca trebuie neaparat sa citesc cartea aceasta. Sunt curioasa cum este abordata ideea aceasta legata de inexistenta normalitatii sau mai bine spus iluzia ei.

  2. Adevărul e că avem nevoie stringentă să introducem în meniul livresc și literatură ludică, precum cea de față, pentru a ne depăși granițele normalității zilnice. Foarte interesantă afirmația autorului privind normalitatea. Cu siguranță, în zilele următoare, voi pune mâna pe carte. Congrats pentru postare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *