Pentru că au fost şi sunt

  •  
  •  
  •  
  •  

Two-young-girls-wearing-short-skirts-Picture-PostcardsMame privind pe fereastră, precum Norman Manea în Manhattan, şi constatând că nimeni nu e de neînlocuit. Nici măcar fiii lor, morţi în războiul altora. Soţii cu verighete inscripţionate Corinteni 13, ţinând de mână copii răciţi. Domniţe cu iPhone, conducând limuzine cu o mână şi intrând în restaurantele de pe Dorobanţi. Tinere rujate, tinere cu rochiţe de-o palmă, lolite îmbujorate fumând slim-uri. Fumul asprindu-le fruntea, care se va veşteji ca iasca. Dinţii lor, deja îngălbeniţi, spălaţi cu pasta aceea testată în laboratoare, de care mamaie nu auzise. Ea folosea sarea. Mamaie, cu şorţul ei mereu acelaşi. Apropo, ce-aţi făcut cu şorţul lui mamaie după înmormântare? Doamne spunând că vai, nu trebuia, dar primind atenţia ca pe un compliment. Clonţoase de care nu scapi nici în somn, dudui care duduie, preţioase speriate de un bună-ziua nevinovat, dar şi bătrâna singură de la parter, care le dă copiilor dulciuri.

Femei. Copile ţinându-ţi de mână băieţelul la poza de la grădi, fetiţe cu codiţe, liceence cu tupeu şi sex-appeal, femei în toată regula, din care una va fi a copilului tău. Nora ta purtând-o în pântec pe nepoata ta. Tu, bătrân, în aceeaşi fotografie cu ele, femeile familiei tale, zâmbind obosit, precum acele mame care-şi privesc ochii în fereastră şi constată, din nou, că nimeni nu e de neînlocuit. Nici măcar fiii lor, morţi în războiul altora, nici măcar tu, amintindu-ţi de mătuşa canceroasă, despre care ţi-au spus c-a plecat departe, de fetiţa din vecini şi de buzele ei mânjite cu dude, sau de casa în care te-a prins cutremurul, binecuvântat, pentru că atunci, când de frică ţi-ai strâns verişoara în braţe, ai simţit pentru prima dată că te maturizezi.

Numele iubitelor, prinse în dosare clasate, precum mires(m)ele de pe uliţa copilăriei sau întrebările mamei, ce vrei să-ţi aduc şi ţi-ai terminat temele?… Tataie, singur, aruncându-i câinelui mămăliga rece şi aşteptând ce a mai rămas de trăit. Viaţa din care i-a plecat soţia. Secundele apăsându-i tâmpla, cea lipită de radio, ascultând cotele apelor Dunării. Sfârşindu-se, la rândul lui, pentru că, nu-i aşa, nimeni nu e de neînlocuit. Se ştie şi-n Manhattan, de la fereastra democraţiei perfecte, se ştie şi la intrarea unui mall capitalist. Totuşi, în lumea formată din suflete, nimeni n-o poate înlocui pe mamaie, cu şorţul ei, mereu acelaşi, nimeni nu poate înlocui iubitele clasate în dosare sau dudele de pe buzele fetiţei din vecini. Şi ce mamă mai întreabă, ca a ta, ce vrei să-ţi aduc, şi ce femeie se compară cu cea care, cu sau fără intenţie, te-a făcut să te simţi pentru prima dată bărbat?

Fetiţe, copile, adolescente, femei, mame, bătrâne. Tu. Zâmbind dintre ele, eşti aşa şi pentru că ele au fost şi sunt.

Articol publicat în “Observatorul militar” din 27 februarie 2013. Sursa foto – aici.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *