„O lume se destramă”, de Chinua Achebe

  •  
  •  
  •  
  •  

olumsedestramaEi bine, am ajuns să-l citesc pe Chinua Achebe abia după ce a murit (21 martie 2013). Când am văzut că moartea sa  face de-o ştire care-nconjoară pământul şi mai ţine şi prima pagina a unor ziare (încă tipărite), mi-am verificat biblioteca. Zăcea acolo necitit volumul 62 din colecţia ziarului „Cotidianul”, din vremea în care cartea şi gazeta să vindeau foarte bine. Iar „O lume se destramă” nu este orice titlu de Chinua Achebe, ci chiar cel care l-a făcut cunoscut. Se spune că acesta ar fi cel mai tradus şi citit roman din istoria Africii. Cum ar veni, cam ruşinos pentru cineva care se crede cititor să nu fi răsfoit măcar „lumea care se destramă”.

Citindu-l pe Achebe, ai senzaţia că asişti la un documentar de pe Discovery. Numai că scenele tari nu sunt deloc evitate. Avându-l în centru pe Okonkwo, unul din cei mai puternici reprezentanţi ai clanului Igbo, romanul prezintă, de fapt, Africa. Dar mai întâi de toate, el dă la o parte orice urmă de parfum idilic în privinţa acestui continent şi prezintă latura sa primitivă, cu obiceiuri arhaice şi mentalităţi dincolo de limitele acceptabile ale societăţii moderne.

Sursa foto - aici.
Sursa foto – aici.

Romanul începe excelent, intens, continuă la fel şi se dezvoltă lin, cu o intrigă ramificată, şi se termină trist, cu destinul stins al lui Okonkwo, simbolul neadaptării la nou sau al unui „patriotism” de clan profund înrădăcinat. Ritmul vieţii în comunitatea respectivă este influenţat de starea vremii şi sezonul ploios, pentru că în sudul Nigeriei cea mai bună variantă pentru subzistenţă este agricultura. Este o lume sălbatică, în care copiii gemeni sunt aruncaţi într-o pădure blestemată, în care bărbaţii au dreptul la mai multe femei (Okonkwo are trei), iar căsătoriile sunt planificate şi negociate. Desigur, un loc important în comunitate îl au zeii, iar unul din punctele de forţă ale romanului este cel în care în satul respectiv vin protestanţii. Ideea unui singur Dumnezeu produce o adevărată revoluţie. Aşa se destramă lumea veche. Biserica protestanţilor se ridică în pădurea blestemată, singurul loc în care primitivii băştinaşi permit aşa ceva, convinşi că zeii îi vor copleşi pe intruşi. Nu se întâmplă aşa, iar constatarea asta îi ajută pe protestanţi să construiască şi să-şi lărgească influenţa, având de partea lor şi concursul autorităţilor administrative, care pătrund uşor până spre zonele tradiţionale.

„În cele din urmă veni şi ziua când misionarii ar fi trebuit să moară cu toţii. Dar erau încă în viaţă şi construiau o nouă casă de pământ roşu şi cu acoperiş de frunze uscate, pentru învăţătorul lor, domnul Kiaga. În acea săptămână mai câştigară câţiva adepţi. Şi pentru prima oară venise şi o femeie.”

Când se destramă lumea, toate codurile din care era formată se sparg, rând pe rând. Zeii lasă loc dumnezeului şi ajungi la finalul cărţii cu un oarecare regret faţă de dispariţia unui univers, fermecător chiar şi dominat de barbarisme. Una dintre cele mai bune cărţi triste pe care le-am citit.

imagesChinua Achebe, „O lume se destramă”, Editura Univers, 2008

Citeşte şi:

0 comentarii la „„O lume se destramă”, de Chinua Achebe”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *