„Copilul zânelor”, de Philippa Gregory

coperta1 (1)Primul roman din seria „Ordinul Dragonului” (Colecţia Junior), care ordin e un fel de asociaţie papală menită să ajute la cunoaşterea „întunericului” şi la cercetarea răului din lume. Suntem în Italia, la mijlocul secolului XVI, iar Luca Vero este un tânăr care, pentru a scăpa de acuzaţia de erezie, este trimis să rezolve tot felul de situaţii în numele acestui ordin. El are şi două ajutoare, un fel de secretar, care notează tot ce se întâmplă şi trimite procese verbale către conducere, şi un „om bun la toate”, desigur amuzant şi mereu acolo unde e treaba mai complicată. Bineînţeles, aşa cum mărturiseşte şi coperta, povestea are şi o domniţă (care e blondă în text, deşi coperta zice altceva), trimisă la mănăstire de un frate avar şi dornic să pună mâna pe moştenire. Iar domniţa, pe nume Isolda, are la rândul ei o servitoare, care i-a fost alături din „fragedă pruncie”… Două sunt momentele tari ale acestui prim roman din serie. Ajunsă la mănăstire, Isolda este făcută vinovată de tot felul de probleme: măicuţele ţipă noaptea, aleargă spre poarta mănăstirii şi spun că s-au trezit cu stigmate la mâini. Luca anchetează cazul şi găseşte adevăratul vinovat, aşa cum, după aceea, cu echipa întărită de Isolda şi servitoarea ei, ajunge la un castel, unde lămureşte cum un vârcolac este, de fapt, un tânăr pierdut în pădure, cu ani în urmă, de mama lui.

Multă aventură în acest roman, dar şi o doză uriaşă de previzibil. Este o proză aerisită, fără complicaţii stilistice şi, din păcate, fără insistenţe pe zona de frescă socială, aşa cum ar fi fost normal la un roman cu tentă istorică. Cred că ar putea fi citit cu maximum de plăcere pe la 14-15 ani, deşi sunt vreo două trimiteri la lesbianism… Până la urmă, e genul de carte care îmi aminteşte de lecturile din copilărie, când îmi petreceam dimineţile neglijându-mi sarcinile pentru şcoală, dar citind din Karl May carte după carte. Genul de roman care te poate face să-ţi placă lectura. Simplu, dar cu ritm şi mister.

phillipa_gregoryPhilippa Gregory, „Copilul zânelor”, Editura Polirom, 2013 

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *