Horaţiu, un geniu umil şi timid

  •  
  •  
  •  
  •  

M-am bucurat în această seară de o întâlnire cu actorul Horaţiu Mălăele, la Starbucks Mall Vitan. Evenimentul a fost un fel de preludiu pentru lansarea volumului „O poveste cu Horaţiu”, scris de Doina Papp şi publicat de Editura Allfa, lansare care va avea loc, din câte am înţeles, miercurea viitoare, la Bookfest.

Horaţiu Mălăele: „Starea de graţie a actorului este umilinţa. Şi a mea, în general.”

Horatiu 5

Au vorbit atât autoarea cărţii, critic şi istoric de teatru, cât şi actorul (şi nu numai) Horaţiu Mălăele. Şi, pentru că a fost prima dată când l-am văzut atât de aproape pe Horaţiu, am rămas impresionat de felul său de a fi. Este atât de evident geniul când îl vezi încât te miri că poţi interacţiona atât de simplu cu el. Geniul la acest om este clar în spontaneitatea şi inteligenţa răspunsurilor. Am mai remarcat şi naturaleţea sa, faptul că încă se mai consideră timid şi că se poate afişa emoţionat, chiar dacă a privit de pe scenă zeci, sute de mii de semeni. De altfel, Doina Papp a precizat că Horaţiu „se lasă greu prins şi surprins; de aceea, o carte-interviu cu el nu ar fi ieşit”. Autoarea cărţii a mai menţionat că, în continuare, „Horaţiu rămâne un mister, e de fiecare dată altfel”.

Horaţiu Mălăele: „Prea devreme pentru biografie? Dacă mor mâine, s-ar putea să fie prea târziu.”

tn1_o_poveste_cu_horatiuLa rândul său, actorul s-a declarat flatat de faptul că există o carte care-i povesteşte viaţa: „Sunt emoţionat şi, în acelaşi timp, şocat”. Am mai reţinut răspunsul său la o întrebare care viza influenţa actorului, a rolurilor sale, asupra omului: „Nu mă trezesc om şi mă culc actor… Nici nu mă simt actor; poate că fac actorie ca să nu mă plictisesc”. De asemenea, mi-a plăcut nota de patriotism de care a dat dovadă atunci când a povestit încercarea sa de a pleca din ţară, în 1989: „Sunt român, n-am vrut să plec niciodată de aici”. Plecarea de atunci era numai o variantă temporară, determinată de nevoile materiale ale familiei.

Foarte simpatic autograful său, cu un H mare, gen litera grecească Pi, şi un O desenat ca o faţă zâmbitoare. Vă recomand să-l căutaţi pe Horaţiu miercurea viitoare (pe 29 mai), la Bookfest, să vedeţi dacă semnează la fel 🙂

Citeşte şi:

0 comentarii la „Horaţiu, un geniu umil şi timid”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *