Joël Dicker, „Adevărul despre cazul Harry Quebert”

  •  
  •  
  •  
  •  

2536De câteva zile, mâ gândesc la ce-aş putea să scriu despre cartea lui Joël Dicker. Că are aproape 650 de pagini şi că pare un fel de „bestie”, aşa cum spunea o prietenă? Că e unul dintre cele mai „comerciale” romane pe care le-am citit vreodată? Că m-a făcut să-mi neglijez datoriile casnice, dar şi pe cele de serviciu, vreo două-trei zile? Câte puţin din toate astea…

Marea calitate a cărţii: faptul că te ţine în tensiune. Un tânăr scriitor încearcă să rezolve acuzaţia de crimă adresată maestrului său. Marcus Goldman ştie că nu Harry Quebert a ucis-o pe Nola, o tânără de 15 ani. Ştie, dar mai debgrabă simte… Are momente în care nici el nu mai crede în nevinovăţia lui Harry, care, în urmă cu 30 de ani, fusese îndrăgostit de Nola. Harry şi Nola, o relaţie cu trimitere la Lolita… Nola dispare, dar cadavrul ei este descoperit în curtea casei lui Harry, la vreo 30 de ani de la dispariţia adolescentei. Acesta este faptul divers, unul ca atâtea altele… Dicker developează intimitatea acestui caz şi se foloseşte de mai multe tehnici şi registre, reuşind să ducă enigma până spre ultimele pagini. Citeam şi nu-mi venea să cred cum, exact în momentele în care aveam impresia că situaţia s-a rezolvat, gen – ăsta-i criminalul, Dicker (născut în iunie 1985) mai plasa un detaliu care complica intriga. Fabulos! Aşadar, construcţie fără cusur…

Tot plăcută a fost şi latura pe care evoluează relaţia dintre Marcus Goldman şi editorul său. Sigur, din punct de vedere editorial, America e pe altă planetă – un milion de dolari avans pentru o carte? Dar, din presiunea căreia trebuie să-i supravieţuiască scriitorul, obligat să predea un manuscris la termen, reies tot felul de calcule pe care şi le fac editurile (când să scoată cartea pe piaţă, cum s-o promoveze mai bine), valabile chiar şi la noi, la alt nivel. Chiar aseară l-am văzut pe Gabriel Liiceanu vorbind despre vânzarea record a cărţii lui Lucian Boia, „De ce este România altfel?” (vreo 60.000 de exemplare, parcă, în şapte luni), şi apoi am înţeles de ce profesorul a mai scos o carte, chiar înainte de Bookfest (şi aceea cu vânzare foarte bună, vreo 16.000 într-o lună).

harry_quebert

În fine, cam forţată legătura dintre Dicker şi Boia, prilejuită numai de cifrele de marketing. Altfel, cartea francezului (care a fost în România, în săptămâna precedentă salonului de carte Bookfest) îşi propune să fie şi un suport motivaţional pentru scriitorii aspiranţi. Sfaturile pe care Quebert i le oferă lui Goldman sunt „fumate”, dar nu strică să le mai citeşti o dată. Garantez că pică bine să ţi le aminteşti zilnic 🙂

Aşadar, foarte bună partea de thriller, excelent ţinută în frâu, dar… Patetice până la Dumnezeu anumite scene emoţionale, scrise parcă pentru bucătăresele (no offense) din fan clubul Sandra Brown. Îndrăgostiţi în ploaie? 🙂 Bine că scenele acelea se terminau repede, altfel Dicker ar fi fost pa. Din acest punct de vedere, faptul că a luat Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, precum şi Goncourt-ul liceenilor, mi se pare cam exagerat… Ascunse sunt căile atribuirii premiilor, chiar şi în Franţa.

N-am regretat că am terminat „Adevărul despre…”. Pare genul de carte pe care n-o s-o recitesc, dar pe care aş recomanda-o, că tot vine vara şi stăm mai mult cu burta la soare. Cum eu am uitat de multe în zilele dedicate cărţii, aveţi grijă să nu faceţi insolaţie dac-o să citiţi romanul lui Dicker la plajă!

imagesJoël Dicker, „Adevărul despre cazul Harry Quebert”, Editura Trei, 2013

Citeşte şi:

0 comentarii la „Joël Dicker, „Adevărul despre cazul Harry Quebert””

  1. de ce crezi că sunt exagerate premiile? e o carte bună, scrisă destul de bine, cu inteligență. e adevărat că nu e proust, dar cine mai citește astăzi proust? nici le clezio nu prinde cititorul. sunt alte timpuri acum. poate ar trebui să schimbăm puțin paradigmele și prejudecățile.

  2. În afara construcţiei, îmi pare că nu e prea original. Ai dreptate, e o carte bună, dar parcă e nevoie de mai mult pentru “academia franceză”. Goncourtul liceenilor pare justificat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *