„Florea Olteanu. Un procuror incomod”

Florea-Olteanu__Un-procuror-incomod-130Cum greşit ai putea crede privind coperta, cartea nu este scrisă de Florea Olteanu, ci este despre Florea Olteanu, fost ofiţer de Geniu, invalid de război şi procuror militar. Dacă prima parte a volumului găzduieşte un amplu interviu cu fostul procuror, realizat de Georgeta Pop, în aprilie-iunie 2001, cea de-a doua prezintă o discuţie dintre Florea Olteanu şi Cicerone Ioniţoiu, moderată de Romulus Rusan, la Fundaţia Academia Civică, în 19 iulie 2002.

De ce o carte despre acest om şi, mai ales, cine a fost Florea Olteanu? Citind volumul şi, poate, nefamiliarizat cu „intimităţile” istorice, ai ocazia să cunoşti nu atât un personaj cât un moment deosebit din istoria României. Sigur, elementul central al cărţii este cel care se destăinuie în două conversaţii. Numai că, aşa cum singur mărturisea chiar acesta, ziua de 24 februarie 1945, momentul deosebit despre care aminteam, a rămas cheia existenţei pentru Florea Olteanu. La 24 februarie 1945, procuror de la Procuratura Curţii Marţiale, Florea Olteanu a fost direct implicat în respingerea revoltei comuniste care, totuşi, până la urmă, avea să ducă la schimbarea guvernului Nicolae Rădescu şi instaurarea guvernului comunist, la 6 martie acelaşi an. De cealaltă parte, Cicerone Ioniţoiu, student la acea vreme, a trăit, de asemenea, pe viu evenimentul din 1945, numai că el se afla în stradă, de partea celor care organizaseră o contrarevoltă.

Două sunt aspectele foarte interesante la această carte, dincolo de viaţa extrem de zbuciumată a lui Florea Olteanu, închis şi chinuit de comunişti prin mai toate închisorile din ţară. Primul: felul în care a fost gândit volumul poate plictisi, dar nu e cazul. Problema este că multe dintre ideile din prima parte, din confesiunea culeasă de Georgeta Pop, se regăsesc şi în discuţia din partea a doua. Dar acesta nu este un roman… Faptul că în conversaţia cu Cicerone Ioniţoiu se repetă anumite detalii nu face decât să potenţeze veridicitatea mărturiei. Tot ce spune fostul procuror se vede în oglinda fostului student, un suveran martor şi cronicar al Gulagului Românesc care este dl. Cicerone Ioniţoiu, cum îl caracterizează pe cel din urmă, în Postfaţă, Romulus Rusan. Iar al doilea aspect pe care am vrut să-l evidenţiez este repetitivitatea istoriei. Se insistă în carte pe modelul bolşevic pe care l-au avut comuniştii în 1945: acel 25 octombrie 1917, în urma căreia comuniştii lui Lenin au preluat puterea în Rusia. Apoi, trimiterea la decembrie 1989, chiar dacă nu se insistă pe ea, este mai mult decât evidentă. Aparent, acelaşi stil de revoltă, implicaţii asemănătoare, rezultat tot pe acolo. Dar aceasta este altă poveste…

Peste cele două aspecte, aş mai remarca o coincidenţă stranie: Florea Olteanu a decedat la 25 octombrie 2002, aşadar nu peste mult timp de la discuţia moderată de Romulus Rusan, dar la fix 85 de ani de la ziua în care bolşevicii ocupau Palatul de Iarnă, din Petrograd (astăzi Sankt Petersburg), reşedinţa ţarilor Rusiei.

„Florea Olteanu. Un procuror incomod”, Fundaţia Academia Civică, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, 2011

Publicat în “Observatorul militar” din 3 iulie 2013.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *