“Un singur cer deasupra lor”, Ruxandra Cesereanu

  •  
  •  
  •  
  •  

coperta123Coperta şi titlul acestui volum m-au determinat să uit repede prezentarea altei cărţi semnate de Ruxandra Cesereanu. Ştiam ce scrisesem despre „Naşterea dorinţelor lichide” – „un ghiveci nereuşit”, cu „o copertă oribilă”, dar titlul acesta, „Un singur cer deasupra lor”, şi alegerea ilustraţiei de copertă, un detaliu din „Împărţirea moştenirii comuniste”, de Eugeniu Barău, mi s-au părut, de la primul contact, alegeri fericite.

Este primul volum de proză realistă publicat de Ruxandra Cesereanu, poetă, prozatoare şi eseistă, conferenţiar la Catedra de literatură comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. „Un singur cer deasupra lor” reuneşte peste 30 de proze scurte care reflectă istoria încolţirii viguroase şi a ofilirii înşelătoare de care s-a bucurat comunismul în România, între 1945 şi 1991. Iar istoria aceasta este intermediată de oamenii care au trăit-o, fiecare într-un colţ al patriei şi al ideologiei, de la cei aflaţi la putere (politicieni, securişti, torţionari) până la deportaţi, revoluţionari sau luptători în munţi, fiecare cu propria poveste, redată cu ochi de cercetător scăpat la izvorul literaturii, mai ales că Ruxandra Cesereanu a lucrat la acest volum un deceniu.

Romanul, pe care-l citeşti după ce treci de fiecare proză ca de punctele intermediare ale unei curse de orientare sportivă, se (re)compune în minte păstrând culoarea sentimentelor şi a amintirilor. N-ai cum să citeşti cartea asta fără să retrăieşti propriile experienţe comuniste, câte or fi fost, după vârsta pe care o ai. Dar indiferent de anii tăi din buletin, tot rămâi cu un gust aparte după cartea Ruxandrei Cesereanu… E ca atunci când muşti cu poftă dintr-un fruct şi-ţi dai seama că e stricat. Nici măcar n-ai cui să te plângi: autoarea te-a avertizat încă de la prima proză, cea care se cheamă chiar „Poveste”, că, în anii la care se referă volumul, Dumnezeu l-a lăsat pe Diavol să-şi facă de cap. Astfel că, între oameni şi Diavol, n-a mai rămas decât cerul, ca unic apărător, dar de multe ori şi cerul s-a dovedit inutil. În acest context, un personaj este îndreptăţit să se gândească la Dumnezeu ca la o bombă. „…Să explodeze cumva, undeva, cândva. Şi să-i facă praf pe toţi, diavoli şi îngeri la un loc.”

Se simte nevoia de curăţenie, dar până şi coperta sugerează în ce a constat „moştenirea comunistă”: lumea fuge în toate direcţiile, cu ce apucă, furând până şi din acoperişuri, vaci, găini, roţi de maşină, televizoare sau găleţi, în timp ce, de pe dealul din apropiere, un înger priveşte îngheţat. Îmi place să cred că Ruxandra Cesereanu a stat de o parte a satului prins în imaginea de pe copertă, iar de cealaltă parte a fost şi încă mai este Radu Aldulescu, ca unul dintre cei care au surprins cel mai bine în literatura noastră „moştenirea comunistă”.

imagesRuxandra Cesereanu, „Un singur cer deasupra lor”, Editura Polirom, 2013

Prezentare de carte publicată în “Observatorul militar” din 24 iulie: http://presamil.ro/OM/2013/28/ziar%2028.pdf

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *