„Planuri de viaţă”, Vasile Baghiu

coperta1234Un roman puternic autobiografic, despre un psiholog-scriitor care prinde o bursă de câteva luni în Elveţia pentru a studia legătura dintre emoţia umană şi creşterea armonioasă a plantelor. Vili Barna, personajul central, are aproximativ 50 de ani, este căsătorit, are doi copii şi locuieşte în Piatra Veche, corespondent al oraşului Piatra Neamţ, unde, de altfel, trăieşte Vasile Baghiu. Nota autobiografică se accentuează prin fragmentele pe care Vili le transcrie pe computer din jurnalul tatălui său, fost prizonier în URSS. Cum în urmă cu câteva săptămâni vă prezentam jurnalul respectiv, scris de Vasile Gh. Baghiu după întoarcerea din prizonierat (1951) şi publicat de fiu după 1990, partea aceasta, de jurnal, nu mi-a mai trezit interesul. Totuşi, am urmărit modul în care jurnalul a fost încorporat în roman şi, din acest punct de vedere, nu am decât cuvinte de laudă la adresa lui Vasile Baghiu, care s-a folosit de experienţa dramatică a tatălui (al său şi-al lui Vili, totodată) pentru a pune în valoare experienţele revelatoare prin care trece rezidentul.

Vili este cetăţeanul român ambiţios, dornic de afirmare, dornic să arate că poate mai mult, că se poate încadra în cerinţele uneori greu de înţeles ale occidentului. El se situează între prietenii-emigranţi din Canada, nemulţumiţi de ce li se oferă acolo, şi unchiul său, nostalgic al regimului Ceauşescu. Din acest punct de vedere, este foarte interesant cum Vili apără occidentul deşi contactele sale cu acel mediu sunt limitate (cât de familiar devii după o bursă şi câteva excursii?) şi, în acelaşi timp, deşi nu-l aprobă pe unchiul său, se confruntă cu tranziţia şi mizeria postdecembriste.

Vili încearcă să înţeleagă unde se află şi ce doreşte. Este psiholog cu ambiţii de scriitor, vrea aici, cu familia, dar parcă-i place mai mult dincolo… Pare că se află într-un terminal de aeroport, iar în bagajul de mână păstrează cu mare grijă jurnalul tatălui său. El „nu pretinde că e patriot, pentru că nu crede că este. Nici nu ştie ce înseamnă să fii patriot. Patrioţi sunt cei care îşi dau viaţa pentru ţară, care mor în războaie şi în revoluţii, care fac greva foamei pentru principii şi idealuri. El nu ar rezista fără să mănânce nici măcar o zi”. În fond, Vili îşi caută rostul, locul şi, prin scris, pare că se cunoaşte pe sine mai uşor. Călătoreşte nu doar în spaţiu ci şi în timp, cu ajutorul unui lift spaţio-temporal, reconfigurându-şi permanent viitorul. Trecerile par fireşti şi sunt susţinute de un stil aşezat, lipsit de ornamente postmoderniste, dar păstrează ceva stângăcii cauzate de naraţiunea la persoana a III-a. M-am întrebat deseori dacă n-ar fi fost mai bine să fi scris romanul la persoana I, însă aspectul acesta nu afectează serios calitatea cărţii. Numai cursivitatea lecturii suferă pe alocuri, chestiune de neglijat datorită ideilor aduse în discuţie. Un roman bun, de idee, al unui scriitor disciplinat şi ambiţios cu proiectele sale.

vasile-baghiuVasile Baghiu, „Planuri de viaţă”, Editura Polirom, 2012

Publicat şi în “Observatorul militar”, nr. 29/2013: http://presamil.ro/OM/2013/29/ziar%2029.pdf

Citeşte şi:

0 comentarii la „„Planuri de viaţă”, Vasile Baghiu”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *