Concurs – “Sînt o babă comunistă!”

  •  
  •  
  •  
  •  

coperta_Sint o baba comunista!_editie limitata

UPDATE

Am realizat că subiectul propus pentru concurs face trimitere numai la cei care au prins anii de dinainte de 89. De aceea, am hotărât următorul lucru: dacă nu aţi prins perioada aceea, pentru a intra în concurs, vă rog să-mi spuneţi de ce vreţi să citiţi cartea asta.

Aşadar, aveţi de ales: de ce vreţi să citiţi cartea sau ce nostalgie comunistă aveţi.

…………………………………..

După cum probabil aţi aflat, romanul “Sînt o babă comunistă!”, scris de Dan Lungu, a fost ecranizat în regia lui Stere Gulea (scenariu de Lucian Dan Teodorovici, Vera Ion şi Stere Gulea). Filmul îi are ca protagonişti pe Luminiţa Gheorghiu, Marian Râlea şi Ana Ularu, şi va fi distribuit în cinematografe, de MediaPro Distribution, începând cu 23 august. Trailerul filmului – aici.

Editura Polirom, care a publicat prima ediţie a romanului, iese pe piaţă cu o variantă specială a cărţii, având-o pe copertă pe “baba comunistă”.

Pentru că am citit cartea şi mi-a plăcut, ofer cu drag (şi cu sprijinul Editurii Polirom) un exemplar din cea mai recentă variantă a romanului.

Ce trebuie să faceţi?

  1. Într-un comentariu la această postare (aşadar, comentarii numai aici, pe blog), spuneţi ce nostalgie comunistă aveţi. Coada, citronada, cravata de pionier? Ce altceva vă leagă sentimental de acea perioadă?
  2. Aveţi grijă să postaţi comentariul (unul, dar bun) până marţi, 20 august, ora 12.00.
  3. Să urmăriţi blogul C.P. pentru a vedea dacă aţi câştigat cartea (voi anunţa câştigătorul/câştigătoarea marţi, la câteva ore de la termenul limită). Nu voi folosi random.org, aşa că vă rog să vă străduiţi măcar puţin. Autorul celui mai interesant comentariu va primi volumul.

Succes!

Despre carte:

Sînt o babă comunistă! a stat la baza piesei de teatru „Baba comunistă”, a cărei premieră a avut loc în 2010 la Teatrul Bouwkunde din Deventer, Olanda. Versiunea franceză a cărţii a fost dublu nominalizată la Premiile Europene Jean Monnet, Franţa, 2008, iar versiunea poloneză a fost nominalizată la premiul pentru literatură central-europeană „Angelus” în 2011.

Ne aflăm la aproape zece ani de la căderea dictaturii ceauşiste, cu puţin timp înaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionară, care şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii sub regimul „puterii populare”, primeşte un telefon de la Alice, fiica sa, emigrată în Canada, fiind îndemnată „să nu voteze cu foştii comunişti”. Acest telefon, urmat de alte discuţii în contradictoriu, o aruncă pe Emilia într-o adevărată criză identitară, din care încearcă să se salveze rememorînd trecutul şi căutîndu-şi justificări, în ochii ei şi ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Însoţiţi mereu de umor şi autoironie, ne întoarcem spre copilăria şi adolescenţa Emiliei, intrăm în miezul nostalgiei paradoxale după dictatură, pulsăm în ritmurile vieţii cotidiene şi înţelegem din interior problemele epocii.

Despre scriitor:

Dan Lungu (n. 1969), director al Muzeului Literaturii Române din Iaşi, este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori din noua generaţie, cărţi ale sale fiind publicate în franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă şi turcă.

La Editura Polirom a mai publicat volumele de proză scurtă Băieţi de gaşcă (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2013) şi Proză cu amănuntul (ed. a II-a, 2008), precum şi romanele Raiul găinilor (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2007; ed. a III-a, 2010, 2012; volumul a fost patru luni în topul vînzărilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii în Germania), Cum să uiţi o femeie (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010; ed. a III-a, 2011) şi În iad toate becurile sînt arse (2011). Tot la Polirom a coordonat, în colaborare, volumele colective Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (2008) şi Str. Revoluţiei nr. 89 (2009). A fost distins, între altele, cu Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005, 2010). În 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuţii la îmbogăţirea patrimoniului cultural francez.

Interviul meu cu scriitorul (realizat în martie 2011, la Iaşi) – aici.

Detalii despre scrierea romanului – aici.

Citeşte şi:

7 comentarii la „Concurs – “Sînt o babă comunistă!””

  1. Fiindcă condițiile impuse mi se par cel puțin decente (mai ales partea cu „nu voi folosi…”) am decis, brusc și dintr-odată, că e musai să am (cel puțin) o nostalgie comunistă. Și nu, nu e legată nici de cravată, nici de citronadă, ci de … casată! Ei da, asta pentru că aproape toată copilăria mea am stat la etajul zece într-un bloc de cartier fără mofturi, dar decent. La parterul blocului era o cofetărie care se numea „Casata”. Și chiar avea în meniul zilnic invocatul produs. Preparat în laboratorul propriu. Acum blocul există, dar cofetăria ba! Și nici că am mai mâncat așa casată (sau, cum spun italienii, cassata).

  2. Cred că jucăriile chinezești au fost cele mai iubite de generația cu cheia la gât. În plus, se pare că și penarele multifuncționale și stilourile cu peniță de aur, având aceeași proveniență, au colorat viața multor tineri învățăcei din acele timpuri. La capitolul dulciuri, se pare că supremația au câștigat-o multă vreme băutirle răcoritoare Pepsi Cola și Brifcor, care puteau fi procurate numai cu PCR (pile, cunoștințe și relații). Neschimbată în topul preferințelor și la fel de gustoasă a rămas Eugenia, o veritabilă prăjitură în miniatură, blondă sau brunetă, în funcție de crema, aprope invizibilă, care decora savuroasa delicatesă, accesibilă chiar și celor cu bani puțini. Succesul ei de atunci încă mai răsfață gusturile, destul de rafinate și selective, ale urmașilor celor care au înfruntat așa zisa “Epocă de aur”.

  3. Și mă mai întrebați de ce vreau să citesc cartea!??
    Numai când dau cu ochii de titlu și mă apucă un râs isteric. Pot număra pe degetele de la ambele mâini câte babe comuniste cunosc și câte situații, cel puțin stânjenitoare, au creat datorită comunismului pe care îl practică cu fervoare încă.
    Nostalgiile comunismului, dezorientarea creată de trecerea de la un regim la altul, această temă “pentru oameni mari”, prezentată fără analize psiho-sociale și mai mult, chiar cu umor.
    Chiar mi-ar plăcea să citesc cartea, neapărat mușcând cu poftă dintr-o nemuritoare Eugenia.

  4. Din comunism imi e dor de orele in care mergem sa culegem plante medicinale si astfel, scapam de cursuri. Mi-ar placea sa citesc cartea..din curozitate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *