„Moarte subită” de J.K. Rowling

  •  
  •  
  •  
  •  

1. Nu sunt pornit împotriva acestei cărţi. N-o cunosc pe doamna Rowling, n-am citit un rând scris de ea înainte de a pune mâna pe „Moarte subită”, dar ştiam că-i cea cu Harry Potter. Am văzut vreo două filme din serie; plăcute, uitate;

2. Coperta e aiurea. Se vrea altfel, dar e proastă tocmai pentru că e ciudat de altfel. Nu sugerează tensiune decât prin cuvântul moarte, iar „x”-ul acela pare desprins de pe un test psihologic;

3. Am citit cartea până la sfârşit pentru că, în general, nu pot altfel. Aşa s-a întâmplat şi în cazul altora, mai proaste. Sunt curios cu privire la punctul în care cartea o coteşte hotărâtă pe ideea de bază cu care a intrat în joc „regizorul”. Din nefericire, romanul ăsta nu a cotit în niciun loc. Explic mai departe cum a procedat Rowling;

4. S-a plasat „deasupra” unei micuţe comunităţi din Anglia. În consiliul de conducere al acelei comunităţi se petrece un eveniment tragic: moare unul dintre membrii cu drept de vot. De aici, reacţii. Lumea se-mparte în două: cei care vânează locul vacant şi cei care-i susţin pe „vânători”. Între ei, puberi şi drogaţi, într-un mix puţin neaşteptat pentru acel loc, aparent liniştit. Iar Rowling îi ia pe toţi şi-i analizează cu fapte şi gânduri în zilele de după decesul acelui consilier. Intriga se dezvoltă greoi şi ce place, până la urmă, este structura frazelor, atent puse în pagină, structura fragmentelor şi îmbinarea personajelor, amestecul susţinând calitatea unei cărţi care nu surprinde, dar este bine organizată;

5. „Moarte subită” este ca o maşină condusă de un şofer acceptabil, care ori n-are chef „s-o calce” ori se gândeşte la altceva în timp ce şofează. Maşina intră bine într-a-ntâia şi a doua, ia un pic de demaraj, intră rar într-a treia şi, din nefericire, deloc într-a patra. Şoferul nu vrea să ajungă repede la destinaţie ci admiră peisajul. În aceste condiţii, sfârşitul este acceptabil, dar n-ai cum să uiţi că, pe drum, te-ai întrebat de nu ştiu câte ori „are we there yet?”.

6. Romanul este prea lung, iar Hemingway ar fi avut de unde să scurteze. Plictiseşte prea des şi, chiar dacă nu e de necitit, nu-l recomand. Sunt multe alte cărţi mai bune în librării, unele scrise de ai noştri.

J.K. Rowling, „Moarte subită”, Editura Trei, 2012

Citeşte şi:

0 comentarii la „„Moarte subită” de J.K. Rowling”

  1. De câte ori am văzut cartea asta prin librării 1. şi 2. au fost motivele care m-au făcut să mă oricentez către altceva. Acum, după ce te-am citit, mă bucur mai ales că sunt de acord cu 6. spre final: sunt destule romane (chiar româneşti), nou-apărute, care stau necitite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *