“Între acte”, cu Radu Beligan

  •  
  •  
  •  
  •  

Un soi de jurnal, mixat din note scrise într-un blocnotes către bătrâneţe. Radu Beligan nu a precizat clar când a scris aceste note – „însemnări de ani de zile”, dar le-a pus cap la cap, păstrând înaintea multora numai ziua din săptămână în care a găsit răgaz pentru a scrie.

Uneori, însemnările au numai câteva rânduri, alteori sunt de câteva pagini. Rar, ideile se repetă, formulate altfel, intenţia declarată fiind aceea de a scoate în evidenţă preocuparea constantă într-o anumită direcţie.

“Printre defectele mele majore: uşurinţa de a promite şi laşitatea de a mă ţine de cuvânt.”

De cele mai multe ori, notele prinse în volum se referă la necesitatea de înnoire a teatrului atât ca instituţie, cât şi ca formulă de cucerire a publicului. Invitat să preia conducerea Naţionalului, Radu Beligan se întreba: „de ce-aş exclude din capul locului posibilitatea de a clinti nepăsări, somnolenţe, mediocrităţi?”.

Ca director al Teatrului Naţional, are câteva constatări profund româneşti, pe care însă le semnalează cu eleganţă. În general, este vorba despre lipsa de profesionalism a unor “colegi”, dar nu dezarmează: „ştiu că Naţionalul are întâlnire cu destinul său şi că trebuie să zorim acest moment”. „Tracasări inutile”, nota Radu Beligan. „Scenograful n-a predat la timp decorurile, atelierele au întârziat să le execute, regizorul a tolerat neglijenţele, pentru că el însuşi nu era gata cu spectacolul, şi actorii se sufocă fiindcă nimic nu progresează.”

“M-am făcut, probabil, vinovat de multe în activitatea mea, dar nu cred că cineva îmi poate reproşa c-am nedreptăţit un talent din motive personale. N-am în teatru decât adversităţi şi prietenii artistice.”

Multe trimiteri la Shakespeare, dar şi note de lectură sau fine observaţii de călător cu ochii larg deschişi. Editura (sau cine a fost cu ideea aceasta foarte bună) a păstrat grafia originală în cazul unor pagini cu mesaje scurte: „De câte ori deschid televizorul să aud ştirile, mă gândesc la obiceiul medieval de a-i strangula pe toţi aducătorii de veşti proaste.” Efectul este al unei bijuterii – nu-ţi vine să laşi cartea într-un loc oarecare din bibliotecă, ci s-o ţii permanent aproape şi s-o deschizi din când în când pentru a gusta din spiritul acestui om ales.

„Între acte” este un volum dedicat nu întâmplător „copiilor mei”, iar tonul, de la un capăt la celălalt, cel al unui navigator trecut prin furtuni aprige, care nu face paradă, nu-şi umflă muşchii, ci povesteşte ca şi cum el n-a făcut decât să fie acolo. Sunt trecute în revistă nume imense, precum Liviu Rebreanu, Eugen Ionescu, Grigore Vasiliu-Birlic sau Salvador Dali, dar modestia celui care le consemnează este extraordinară. Nimic epatant, doar fapte, frământări şi gânduri rupte din „mecanica strangulatoare a cotidianului”.

Radu Beligan, „Între acte”, Editura ALLFA, 2013 

Poți cumpăra cartea de pe libris.ro.

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *