„Născut în URSS”, Vasile Ernu

  •  
  •  
  •  
  •  

coperta1S-a întâmplat să-l citesc pe Vasile Ernu, cu ale sale „nostalgii” comuniste, pe telefonul mobil. 🙂 „Martor al unuia dintre cele mai utopice proiecte ale omenirii, care a văzut gloria şi decăderea utopiei”, Vasile Ernu îşi aminteşte, din perspectiva unui homo sovieticus, produs al ţării şi culturii respective, tot felul de chestiuni legate de URSS: despre cum era ca Pioner sau Oktombrel, programul din taberele şcolare, despre prima pereche de djinsî (blugi), jvacika (guma de mestecat), Buratino (echivalentul sovietic al lui Pinocchio, privit, ciudat, din cauza nasului, drept sex-simbol), Habarnam, komunalka (faimoasele locuinţe sovietice, cu bucătăria şi toaleta la comun), colectarea de sticle, Stirlitz (un fel de James Bond sovietic), Lenin („prieten, tată, bunic, tovarăş, învăţător şi conducător”), Fanny Kaplan („ucigaşa lui Lenin”), Gagarin („băiat din popor”), reclamă versus propagandă, ce bea cetăţeanul sovietic, filme, prezervativul sovietic şi alte lucruri cel puţin la fel de simpatice.

Spuneam că l-am citit pe mobil. Nici că se putea variantă mai bună, mai ales că, din câte apare azi pe site-ul Polirom, volumul este temporar indisponibil. S-a vândut bine?

Altfel, ce place în mod deosebit la cartea lui Vasile Ernu este tonul. Când nu e ironic şi înţepător, e amuzant. Uneori, didactic, explicativ, rece, alteori, uşor poetic. „Nostalgiile” lui nu sunt legate neapărat de regrete. El nu deplânge dispariţia URSS, chiar dacă „niciun tren, niciun avion şi niciun drum nu mai duc spre URSS, din simplul motiv că Uniunea Sovietică nu mai există”, şi nici nu se bucură că, uite ce chestie şi ce mişto, a plecat comunismul şi-a venit capitalismul. La el schimbarea asta pare mai mult o săritură din lac în puţ (vezi capitolul despre reclamă versus propagandă).

Şi cum nicio carte nu se vinde bine dacă n-are şi un pic de sex, „Născut în URSS” atinge „delicat” subiectul, reluând cele 12 legi sexuale ale proletariatului revoluţionar 🙂, publicate în broşura „Revoluţia şi tineretul” (1924). Le redau şi eu, fără să-mi amintesc reacţia din momentul lecturii: am râs sau m-am crucit? Aşadar:

1. Nu trebuie să existe o dezvoltare prea timpurie a vieţii sexuale în rândul proletariatului.

2. Trebuie să existe o abstinenţă sexuală până la căsătorie, iar căsătoria trebuie să aibă loc doar în perioada maturizării sociale şi biologice (20-25 ani).

3. Relaţia sexuală este doar o finalitate a unei profunde şi multilaterale simpatii, precum şi a ataşamentului faţă de obiectul iubirii sexuale.

4. Actul sexual trebuie să fie doar ultima verigă de legătură, în lanţul profund şi complex al trăirilor ce-i leagă în acel moment pe cei doi iubiţi.

5. Actul sexual nu trebuie să se repete prea des.

6. Nu trebuie să schimbăm prea des obiectul sexual; cât mai puţină diversitate sexuală.

7. Iubirea trebuie să fie monogamă şi monoadră (o soţie, un soţ).

8. În cazul oricărui act sexual trebuie să ne reamintim de posibilitatea naşterii unui copil şi în genere e bine să ne amintim de urmaşi.

9. Selectarea persoanei de sex opus se face pe linia clasei revoluţionare şi a oportunităţii proletare.

10. Nu trebuie să existe gelozie.

11. Nu trebuie să existe relaţii sexuale deviante, perverse.

12. În interesul Revoluţiei, clasa are dreptul să intervină în viaţa sexuală a membrilor săi; viaţa sexuală trebuie să se subordoneze clasei, să nu-i dăuneze, ci s-o slujească în totalitate.

5888e8bc2826328865529838245453ea_0ad3253049Vasile Ernu, „Născut în URSS”, Editura Polirom, 2007

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *