“În saboţi” de André Baillon

  •  
  •  
  •  
  •  

Rămas orfan de mic, André Baillon e crescut de o mătuşă bigotă (Mademoiselle Autorité). Labil psihic, e dat afară de la universitate (inginerie) din cauza asocierii cu nişte studenţi anarhişti, o cunoaşte pe Rosine, o muncitoare, căreia, orbit de dragoste, îi face şi-o cafenea în Liège şi-i întreţine toate poftele, chiar cu riscul pierderii moştenirii. Joacă la casino şi se ruinează, după care are prima tentativă de sinucidere. Se desparte de Rosine şi ajunge la Bruxelles, lângă fratele său, şi începe să publice în revistele literare. Tot acolo, o întâlneşte pe Marie Vandenberghe, fostă prostituată, cu care se însoară în 1902. Împreună, pleacă în Westmalle, pentru a se linişti. Aşa începe perioada sa cea mai bună în sens literar. Vreo opt ani stă la Westmalle (apropo, am văzut într-un supermarket, o bere cu numele ăsta, cu 9.5 la sută alcool, 17 lei, 0,33 ml), după care devine secretar de redacţie la cotidianul “La Dernière Heure”. Ulterior, pleacă în Franţa, dar problemele psihice îi pun capac. Se internează o perioadă, apoi are o relaţie cu o poetesă şi… cam atât. O doză de somnifere desăvârşeşte, în 1932, ceea ce intenţionase André pe la 1900.

Ei bine, perioada aceea de la Westmalle, alături de fosta prostituată, îi inspiră mai multe romane, care exploatează îndeosebi trecutul murdar al lui Marie, dar şi viaţa în acea comunitate liniştită. “În saboţi” adună, printr-o serie de crochiuri, impresiile sale din Westmalle, unde a închiriat o casă şi a luat contact cu ritmul vieţii la ţară. Acţiunea nu este cea dintr-un roman clasic, nu există punct culminant sau intrigă, ci mai degrabă momente, cadre, prezentate cu ochi fin de artist. Mi-a plăcut enorm cartea lui Baillon, de o sensibilitate dusă până la limitele imaginarului, pentru că a ştiut să privească şi să descrie detaliile (până la relaţiile şi “discuţiile” dintre găinile pe care ajunsese să le crească în curtea casei sale) ca un jurnalist de investigaţie, care ştie să facă descrieri, dar să şi redea dialogurile, şi, în acelaşi timp, să dezvolte personaje greu de uitat. Niciun cuvânt în plus, niciun cuvânt în minus, şi-aş zice mai multe, dar mi-e să nu crezi că exagerez. Baillon e de iubit. Ştie să fie ironic (Doamne, ce le face unor rude aterizate cu nasul pe sus în primitivismul lui din Westmalle!), amuzant, dar şi să relateze momente mai puţin fericite din comunitate (“În timp ce părintele Isidore se ruga, ea ţinea atât de greu lumânarea încât puţină ceară i-a căzut pe pleoapă şi, dinainte, i-a închis ochiul.”).

Cum mă gândesc ce anume să dau mai departe din entuziasmul meu, îmi amintesc tot felul de fragmente care mai de care mai edificatoare pentru talentul belgianului Baillon. Şi o să-ţi dau un singur exemplu. Se duce Baillon la confesiune, la unul dintre trapiştii care-s păstraţi, simbolic, şi pe sticla de bere de care-ţi povesteam mai devreme. Ei, şi se gândeşte el că n-are să stea prea mult la părinte (“fără să fiu vreun sfânt, mă credeam un om cumsecade şi iată că, în lumina de aici, descopăr că am totul ca să fiu numit un ticălos”). Din una în alta, găseşte păcat până şi faptul că n-a fost sincer la celelalte confesiuni, că asta-i prima pe care o tratează chiar pe bune. Şi-apoi vin alte probleme: a blasfemiat, a minţit, a învăţat o fată păcatul desfrâului şi a furat. Iar păcatele apar ca şi cum ai goli o mlaştină – “mâl, ierburi, broaşte prinse una de alta ca un lanţ lung”. La sfârşit, după ce e convins că trebuie să se căiască şi să rostească după părinte “poezia” iertării, se întâlneşte cu un “consătean”:

“Când ies din confesional, dau peste Benooi, care-şi aştepta de un ceas rândul.

Termină imediat.

Plecăm împreună:

– Părintele Isidore, zic eu, e foarte interesat de găinile mele. Am vorbit despre ele, nu mai termina…

– Bine, bine, face Benooi, care se gândeşte la el însuşi. Eu, ca penitenţă, trebuie să spun o Ave.

André Baillon, “În saboţi”, Editura Univers, 2013

Citeşte şi:

2 comentarii la „“În saboţi” de André Baillon”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *