„Noaptea când cineva a murit pentru tine”, Bogdan Suceavă

  •  
  •  
  •  
  •  

coperta1Una dintre cele mai bine scrise naraţiuni, dacă nu singura, pe marginea evenimentelor din decembrie 1989.

O scriere care te implică, te atrage şi te ţine atent, chiar dacă ştii cam care-i treaba pe străzile Bucureştiului.

O poveste redată de un student la matematică, fost militar în termen redus la unitatea 0396 (a trupelor de securitate), un student care-şi pusese în valiza de „terist”, culegerea lui Ţiţeica, alături de poze cu Brooke Shields şi Dobrin. 🙂

Studentul scrie, mai ales în una din sălile unităţii folosite pentru educaţie politico-patriotică: „Nu ştiu ce scriu. E roman şi nu cred că-l voi publica vreodată. Nu-l scriu ca să public, scriu ca să mă vindec. Scriu ca să mă încarc cu energie. Scriu pentru că e o boală şi nu e treaba nimănui de ce scriu. Scriu pentru că am nevoie să exprim energia aceasta.” Scrie în acea sală din timpul armatei, dar şi după liberare şi după obţinerea aşa-zisei libertăţi. Într-o discuţie despre „ce să faci cu libertatea”, le mărturiseşte unor „colegi de revoluţie”: „Am să scriu. Am să scriu continuu, până o să-mi cadă mâna.”

Revoluţia pe care o trăieşte fostul militar în termen redus este una a inutilităţii. Inutilitatea participării – „Doar m-am expus inutil, inutilă carne de tun într-o revoluţie care s-ar fi făcut foarte bine şi fără mine”; inutilitatea momentului în sine – „S-a murit pe bune. Şi mai e ceva. S-a murit degeaba.” Dar este şi o revoluţie care te face prizonier; că vrei sau nu, eşti acolo – „nu aş fi suportat ca ea să se facă fără mine.”

Dramatic modul în care realizezi absurdul revoluţiei, un moment în care se moare degeaba şi pe bune, şi-n care iluziile se transformă-n naivităţi. N-are rost să visezi cai verzi pe pereţi, revoluţia nu va aduce nimic bun, în afara faptului că vei putea scrie pân-o să-ţi cadă mâna. „Cei care văd idei vor sfârşi la cimitir, alături de cei care nu pot fugi din calea morţii şi care de văzut n-au văzut nimic în afară de aerul rece al iernii.”

Tabloul este sumbru, iar eliberarea, paradoxal, nu are culorii vii, aşa cum ar trebui să fie cadrat un moment fericit. Limitele unui sistem sunt înlocuite cu lipsa de speranţă a altuia, iar mugurii vicierii crapă chiar în zilele acelui Crăciun însângerat când, în armată, cei care aveau funcţii politice în cadrul subunităţilor sunt mutaţi brusc pe funcţii de conducere. O paralelă tristă la pseudoschimbarea regimului comunist cu cel democratic. De fapt, ar fi mai mult de discutat despre modul în care eroul lui Bogdan Suceavă şi, probabil, autorul însuşi, vedea armata în urmă cu 20 şi ceva de ani. „Imbecilii” numeroşi (termen folosit obsesiv în privinţa ofiţerilor şi a subofiţerilor) şi lipsa crasă de caracter sunt elementele reprezentative pentru ce era în armată înainte de 1989. Eroul lui Bogdan Suceavă crede că „obedienţa lipsită de demnitate reprezenta adevăratul blazon al ofiţerilor armatei române”„Nu-mi era niciodată clar unde se termina relaţia de muncă şi unde începea instintul de slugărnicie.”

S-or mai fi schimbat lucrurile, atât în armată cât şi în societate. În bine? În rău? Ar fi important de ştiut cum, mai ales că atunci, în acel decembrie 1989, cineva a murit „pentru tine”. Şi nu au murit toţi cei care „vedeau idei”, drept dovadă acest roman, intermediat de unul dintre cei care au văzut revoluţia, au făcut de gardă la Universitate şi au trăit pe viu tragedia unei eliberări false.

5606Bogdan-Suceava-7Bogdan Suceavă, „Noaptea când cineva a murit pentru tine”, Editura Polirom, 2010

Citeşte şi:

0 comentarii la „„Noaptea când cineva a murit pentru tine”, Bogdan Suceavă”

  1. Titlul acestei carti mi-a atras cu ceva timp in urma atentia, dar nu stiu ce m-a retinut sa caut mai multe informatii despre ea, impresii ale altora etc. Descrierea cartii nu prea mi-a ramas in mintea, astfel ca, atunci cand am dat click pe link-ul recenziei tale, nu prea stiam la ce sa ma astept. De fapt, stiam ca vei scrie despre ea, gratie optiunilor adaugate de tine, care ne informeaza ce carte si citesti si despre ce carte urmeaza sa scrii. Ei, daca in cazul cartii precedente, mi-am propus ca macar sa o frunzaresc sa vad cum e, pe aceasta as vrea sa o citesc, mai ales ca nu am mai citit beletristica pe tema aceasta.

    P.S. Am terminat cartea, voi scrie in curand despre ea. O zi- doua sa se aseze impresiile. 🙂

  2. Desigur ca si pentru mine a murit cineva, atunci, candva, in Dec 89! … si pentru toti cei care au trait in acele zile de urat Decembrie. De fapt, Decembrie 1989 a fost un 9/11 al Romaniei. A zguduit Romania, si o noua era a inceput. Se misca greu melcul, dar se misca sigur !
    Noi am parasit Romania, dar parte din noi a ramas acolo.
    Asa ca, suntem doritori sa te citim Bogdan Suceava.
    Succes in cariera si mult curaj !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *