Seminar DoR / Filip Florian

  •  
  •  
  •  
  •  

semdor-editabil-2Aseară, în mansarda Friends For Friends Foundation (etajul 4 dintr-o clădire veche apropiată de Mac-ul de la Universitate), am fost vrăjit, pe bune, de Filip Florian. Ocazia: un seminar „Decât o Revistă”. 30 de lei intrarea, ceai din partea casei şi o pisică neagră liberă, liberă, liberă (la un moment dat, a sărit, probabil de pe-o grindă, şi-a intrat în panoul de proiecţie din spatele lui Filip). Atmosferă plăcută, oameni frumoşi, preocupaţi de scris şi un Filip Florian neschimbat, tot într-o cămaşă închisă până la ultimul nasture. 🙂

Seminarul a însemnat, în prima sa parte, un monolog orientat spre magia poveştii, tehnica scrisului şi alte chestiuni mai degrabă teoretice. Au fost şi două scurte lecturi, din „Degete mici” şi „Zilele regelui”, menite să susţină unele idei. Ultimele minute din cele aproximativ 90 au fost dedicate unui dialog amical cu scriitorul. Ce-am aflat nou faţă de interviurile deja clasice cu Filip?

–          crede „într-o realitate nevăzută care ne conduce de undeva” („dacă nu cumva e numai o păsărică din capul meu”);

–          nu prea e de acord să fie catalogat „scriitor profesionist”. „Dacă asta înseamnă să fiu un fel de robot programat să scrie, nu vreau să fiu scriitor profesionist. Mai degrabă pescar profesionist.” 🙂 ;

–          critica de la noi practică un soi de dezvrăjire; în loc să remarce puterea poveştii şi munca imensă depusă pentru o carte, o desface şi analizează pe bucăţi de parcă ar face analize medicale; a dat însă şi două contraexemple: Eugen Negrici şi Simona Sora;

–          nu este atras de partea de documentare când are în vedere un posibil roman: „dacă s-ar putea fără!…”;

–          păstrează o legătură strânsă cu Radu Cosaşu; de obicei, primeşte de la el recomandări de lectură; mai nou, însă, Radu Cosaşu s-a declarat entuziasmat de o recomandare pe care i-a făcut-o Filip: „Dulcele bar”, J.R. Moehringer, Editura Publica;

–          le-a recomandat celor care vor să scrie să-şi păstreze autenticitatea: „Credeţi în voi şi-n vocea voastră. Autenticul se vede imediat.”;

–          a spus amuzat că atunci când Dinamo pierde un meci, dar o înfrângere dură de tot, nici n-are rost să se gândească la scris, că nu-i iese nimic. „Dar dacă ia Steaua bătaie… Vis!”;

Ei, şi-a mai zis multe alte lucruri foarte drăguţe, pe tonul lui echilibrat, dar n-o să le spun aici pe toate. Am vrut numai să vă atrag, din nou, atenţia spre acest scriitor, născut, nu făcut. A, hai să mai zic două: 1. îi place să… pescuiască, meargă pe munte, culeagă ciuperci; 2. „scrisul pentru el e un amestec straniu de bucurie, plăcere şi chin”.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *