Ioan Es. Pop Mood

când eram mic, visam să fiu şi mai mic.

mai mic decât masa, mai mic decât scaunul,

mai mic decât cizmele mari ale tatălui.

cât un cartof, atâta mă visam.

pentru că primăvara pe cartofi îi puneau în pământ şi gata,

până toamna nu-i mai necăjeau.

 

mă visam în cuib, printre ei,

dormind cu dulceaţă-n întuneric,

întorcându-mă pe-o parte şi pe alta vara

iar apoi căzând din nou în somn.

 

şi toamna să mă trezesc tot nedormit

şi tot nespălat ca fraţii mei

şi când să dea cu sapa-n noi, să sar deasupra

şi să le strig: nu mai săpaţi, nu mai săpaţi,

căci vin acasă de bunăvoie,

dacă-n primăvară mă puneţi la loc,

şi primăvara să fiu primul pe care

îl aruncă înapoi în cuib

şi tot aşa, să rămân să dorm mereu,

din cuib în pivniţă şi din pivniţă în cuib,

ani mulţi, neîntors şi uitat.

 

Din „unelte de dormit. Cu 10 desene de Dumitru Gorzo”, de Ioan Es. Pop, Cartea Românească, 2011

Citeşte şi:

0 comentarii la „Ioan Es. Pop Mood”

  1. cat imi place poezia asta a lui Ioan Es Pop! de fapt, tot volumul poate fi citit si citat. mare lucru sa scrii o asa poezie in zilele acestea care par sa treaca tot mai repede!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *