FILB 6 – ziua 1

  •  
  •  
  •  
  •  

Ei, şi s-a dus şi prima seară din a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB), o seară cu Sarah Dunant, Zeruya Shalev, Andrea Tompa şi Eyal Megged, unde Zeruya se citeşte Ţîruia, iar Sarah, care-a scris “Sânge şi splendoare”, un roman despre Florenţa din urmă cu 500 de ani, pare că a urmat un curs de actorie (vorba lui Rontziki), atât de frumos vorbeşte şi de bine îşi susţine vorbele din mâini, unde Ţîruia şi Eyal sunt soţ şi soţie, iar Andrea Tompa, scriitoare maghiară de origine română (ca Dragomán sau Bartiş), citeşte de nu se mai opreşte în prima parte a serii fermecătoare din acelaşi Club al Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român, este vorba despre lectura unor fragmente din proza fiecăruia, iar Sarah oferă unul din puţinele fragmente mai erotice din romanul ei, ceva cu părul extraordinar al unei amante adolescente, după care cu toţii răspund la întrebările lui Marius Chivu şi cele ale publicului, şi aflăm de la Andrea Tompa că banii şi literatura nu prea merg mână-n mână, pentru că e ca şi cum ai alerga printr-o pădure şi atunci te întâlneşti întâmplător cu cineva, cam aşa se întâlnesc şi banii cu literatura, de aia nu prea e bine să te gândeşti la bani dacă te înhami la scris, iar Ţîruia povesteşte despre cum a trecut ea de la poezie la proză fiind dată afară de la editura la care lucra chiar dacă era însărcinată, dată afară pentru că fusese sfătuită de soţul său, Eyal, să ceară o mărire de salariu, după care Eyal vorbeşte despre ce aia “change your life” şi susţinând că fericirea e să transformi viaţa în cuvinte, să schimbi realitatea mizerabilă în ficţiune, şi Sarah care dă bine din mâini şi povesteşte şi mai bine despre puterea scrisului – “să scrii şi să-ţi dai seama pe la 3 că n-ai mâncat nimic, dar că nici măcar nu ţi-e foame” –, şi din nou Sarah, despre două voci care intră-n capul scriitorului, una care-i zice ceva de genul “nimic nu-i bun, mai bine renunţi” şi alta, opusă: “n-am de unde să ştiu că nu-i bine, dacă nu mă laşi să văd ce iese”, după care Zeruya-Ţîruia revine şi povesteşte despre rutina vieţii de scriitor, cu dimineţile lipsite de încredere – “nu cred că-mi va ieşi ceva” – şi după-amiezele cât de cât reuşite, mulţumitoare, care nu fac decât să amâne pentru câteva ore neîncrederea din dimineaţa următoare, ei, da, cam aşa a fost FILB-ul din seara asta, cu prieteni livreşti regăsiţi şi poveşti la fel de interesante ca-ntotdeauna.

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *