„Imperfecţioniştii”, Tom Rachman

imperfectionistiiUn foarte bun roman de debut al unui scriitor născut la Londra, crescut în Canada, cu studii la New York şi cu slujbe în media, care l-au dus în diverse colţuri ale lumii, India şi Sri Lanka, Japonia, Coreea de Sud, Turcia şi Egipt. Acest periplu, care a trecut la un moment dat şi prin Italia, i-a inspirat romanul „Imperfecţioniştii”, ale cărui personaje te plimbă pe străzile Romei.

Povestea este construită pe marginea experienţelor unor redactori sau persoane din administraţia unui cotidian fondat la Roma, în 1953, de un excentric om de afaceri american. Peste ceea ce pare un entuziasm vizionar la mijlocul deceniului şase al secolului trecut, ideea de a face un ziar internaţional bun cu sediul în capitala Italiei, se aşează timpul, schimbul de generaţii şi prefacerile tehnologice, astfel că, în zilele noastre, cotidianul respectiv se confruntă atât cu probleme de rentabilitate cât şi cu dezinteresul celui care-l moşteneşte. Aparent, nu sunt bani pentru corespondenţi şi nici pentru construirea unui site adecvat aspiraţiilor publicaţiei. De fapt, involuţia este consecinţa unor greşeli de management, combinate cu o lipsă de preocupare care-ar falimenta nu doar un ziar ci orice business.

Chiar dacă romanul are ca punct de plecare Roma, mesajul este valabil şi la Bucureşti. Inadecvare există şi la noi. La fel, dezinteres şi lipsă de profesionalism. Tom Rachman şi-a aşezat ficţiunea acolo, deşi ar fi găsit, cu siguranţă, şi la noi personajele pe care le-a tratat atât de inteligent în acest roman, ca un colaj de proze scurte. Fiecare trăieşte o dramă în afara serviciului, iar anexa aceasta a vieţii profesionale pare uneori să sufoce munca de la ziar. Corespondentul de la Paris este părăsit de soţie şi de copii, şi încă mai scrie de mână. Autorului de necrologuri îi moare copilul, un editor-corector cade în patima alcoolului, iar directorul financiar este copleşit de întâlnirea cu un fost angajat, în a cărui concediere avusese rolul hotărâtor. Peste toate aceste evenimente mai puţin fericite, Rachman a întins pelteaua ochiului ironic şi a dialogului isteţ, care i-a permis să deturneze mesajul de bază al romanului, legat de dispariţia unei publicaţii. De aceea, până la urmă, cartea nu este tristă, ci chiar amuzantă şi antrenantă. Unele pagini sunt extraordinare şi vă invit să citiţi mai întâi capitolul care se referă la corespondentul din Cairo, de fapt la concursul pe care-l iniţiază redacţia cu privire la acel post, în care un novice şi un jurnalist experimentat spun cam despre ce este vorba în această meserie: oportunism, inspiraţie şi tupeu.

Altfel, acesta nu este un roman cu şi despre sex. Deci nu căutaţi aşa ceva în „Imperfecţioniştii”. Cel mult o să găsiţi ceva de genul: „Activitatea se mută în dormitor. După aceea rămân întinşi în patul ei, pe întuneric, unul lângă altul.” Lectură plăcută!

Tom Rachman, „Imperfecţioniştii”, Editura Humanitas Fiction, 2013 (Prezentare de carte publicată în “Observatorul militar”, nr. 48/2013)

tom-rachman

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *