„Maimuţa carpatină”, Radu Paraschivescu

  •  
  •  
  •  
  •  

Cartea conţine 30 de texte, pe care Radu Paraschivescu le-a publicat, în perioada 2006-2013, în revista „Esquire”. Vanitos, Radu şi-a imaginat că, prinse într-un volum, textele respective nu se vor risipi în timp, mai ales că selecţia poate să ofere cititorului „imaginea unei Românii pe care, chiar dacă nu o bombăni la tot pasul, o iubeşti fiindcă e locul care te îngăduie pe lume”.

Peste ani, s-ar putea să ne întoarcem amuzaţi la aceste texte. O adevărată tragedie, cu şanse mari de împlinire, s-ar petrece în cazul în care nu s-ar schimba nimic şi am rămane contemporani cu „buznacii” („cei care se impun prin dare de buznă”), captivi în moda care impune „sudalma birjărească, bruftuluirea groasă” şi „specularea cine ştie cărui handicap fizic”. Limba română ar fi în continuare „un salon de inventică unde nimeni nu te întreabă de brevet”, iar noi am suferi de aceleaşi „boli naţionale de tranziţie”: suspicionita, scenareea, duplicitoza şi caprovecinita. Mai departe, „îngăduitori din fire, am tolera un singur lucru: toleranţa zero”.

Vorba ceea: ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Şi-ar fi, într-adevăr, de râs, dacă din arealul populat de maimuţe carpatine n-ar fi fugit poanta, care, după Radu Paraschivescu, „trăieşte în exil, alungată de la curte de reflexul suburban al celor puternici”. Râsul a devenit hăhăială, iar „prostia circulă liber şi îmbolnăveşte neselectiv”.

Dacă nu s-ar schimba nimic din cele povestite cu har/haz de necaz de Radu Paraschivescu, presa n-ar fi foarte necăjită, pentru că ar funcţiona la fel de bine „şocotitlurile”, „capabile să-ţi ridice părul de pe mâini şi să-ţi strecoare sloiuri pe şira spinării”.

Altfel, poate n-ar fi rău să nu se schimbe nimic în bine. Nu e cinism. E doar plăcerea de a citi astfel de texte, în „interpretarea” inconfundabilă a lui Radu Paraschivescu, unul dintre scriitorii/traducătorii de astăzi foarte atenţi la derapajele româneşti de orice fel. Peste ani, când totul ar fi la fel, sau chiar mai rău, am putea avea un volum similar. Pe linia din care fac parte titluri precum „Fie-ne tranziţia uşoară – perle româneşti” (2006) şi „Mi-e rău la cap, mă doare mintea – noi perle de tranziţie” (2007), ar merge şi un „bizon” sau un „mamut carpatin”. Doamne fereşte! Până atunci, poate-i spune cineva lui Radu ai cui sunt ochii din catrenul fetelor de la Bambi: „Fulgul de zăpadă ştie / Că el e o bucurie / Iarna când cu ochii mari / Ninge-n codrii seculari.” Nu de alta, dar a promis că-i va cânta trei piese de A.S.I.A. (cu martori) celui care îi livrează soluţia corectă.

Prezentare de carte publicată în “Observatorul militar”, nr. 5/2014.

Radu Paraschivescu, „Maimuţa carpatină”, Editura Humanitas, 2013
Radu Paraschivescu, „Maimuţa carpatină”, Editura Humanitas, 2013

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *